De ce ne e frică de eșec. Explicația pe care mulți nu o iau în calcul

Frica de eșec poate conduce, în plan emoțional, la depresie, pierderea motivației, evitarea asumării riscurilor, dependența de succes și perfecționismul, furie și resentimente față de oameni, față de sine, față de divinitate sau față de viață. De cealaltă parte, la nivelul fiziologic, frica de eșec va duce la scăderea sistemului imunitar, deoarece ne-am concentrat toate energiile în acea direcție, iar funcțiile de bază ale sistemului imunitar vor fi neglijate.

„Dusă la extrem, străduința de a aparține, de a corespunde, de a fi acceptați, se poate transforma într-o capcană atunci când ne dorim cu orice preț să fim percepuți într-un anume fel, să facem într-un anume fel lucrurile, să părem că suntem conform cerințelor și regulilor unui grup care credem noi că ne poate asigura „supraviețuirea” și uităm astfel să fim noi înșine”, spune psihologul Laura Maria Cojocaru.

EXCLUSIV VIDEO Raluca Sîmbotin, MSD, la Gândul Health EU Summit: Investițiile în prevenție trebuie privite ca motor de dezvoltare economică, nu ca o cheltuială

12:12

EXCLUSIV Verdictul lui Cristoiu: Nu-l văd pe Nicușor Dan acceptând AUR

12:10

Strămoșii noștri știau că, dacă rămâneau împreună și funcționau în grupuri în care indivizii și familiile aveau responsabilități și deprinderi diferite, își puteau astfel crește șansele de supraviețuire. „Dacă un individ era alungat, risca aproape sigur moartea. Frica de eșec presupune de fapt, frica de a nu fi acceptat din punct de vedere social sau personal într-un grup, comunitate, cuplu, familie. De multe ori, în spatele fricii de neacceptare stă instinctul de supraviețuire”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

În opinia psihologului, dacă vom înțelege că supraviețuirea, în stadiul actual de evoluție, este un aspect de cele mai multe ori relativ ușor de atins, atunci ne va fi mai ușor să percepem diferența între nevoie și dorință sau între nevoile reale și cele fictive. 

„Ca să putem supraviețui, avem nevoie de apă, aer, ceva mâncare și un adăpost, iar restul lucrurilor pe care le căutăm sunt doar trepte calitative sau cantitative. Asta înseamnă să facem diferența între nevoie (necesitate) și dorință. De exemplu, putem trăi cu un minim de hrană care să ne asigure aportul necesar de nutrienți (necesitatea), dar mai vrem și pizza, paste, prăjituri și alte preparate sofisticate (dorința și dorința de a mări plăcerea). Putem trăi într-un loc în care să avem suficientă protecție termică și fizică, dar ne face plăcere o casă cu o anumită marime, cu un anumit mobilier, culori, echipamente, o vilă etc. Din cauza fricii de eșec, respectiv de moarte, avem tendința să acumulăm cât mai multe rezerve materiale pentru a liniști emoționalul, dar este o capcană. Nevoia emoțională va crește și mai mult, pentru că  obținerea acestor rezerve materiale depinde, credem noi, de ceilalți. Dacă suntem apreciați, integrați și considerați „corespunzători” vom avea bani, resurse, ajutor și tot necesarul pentru supraviețuire. Când depindem de ceilalți, stăm în veghe permanentă”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.