CCR împinge Parlamentul să pună prag pentru abuzul în serviciu: Este singura autoritate OBLIGATĂ să rezolve această „omisiune”. UPDATE

CCR arată că a fost sesizată cu privire la trei articole de lege: vechea reglementare a abuzului în serviciu, din Codul Penal din 1969 (art. 248), actuala reglementare a abuzului în serviciu (art. 297 Cod Penal) și forma specială a abuzului în serviciu, definită în art. 13 indice 2 din legea 78/2000 privind infracțiunile de corupție.

 CCR a decis să admită excepția de neconstituționalitate privind vechea definiție a abuzului în serviciu, arătând, ca și în decizia de anul trecut privind abuzul în serviciu (405/2016), că este constituțională în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

În ce privește excepția care viza actuala definiție a abuzului în serviciu, CCR a respins ca inadmisibilă sesizarea Bombonicăi Prodana, în timp ce excepția privind articolul 13 indice 2 din legea 78/2000 a fost respinsă ca neîntemeiată.

ANUNȚ MAE avertizează românii care călătoresc în Germania. Controalele la frontiere vor fi prelungite până în 2027

18:40

REACȚIE Cum se ajunge la premier, prin cine și cu ce verificări. Sunt întrebările angajaților de la guvern, către Ilie Bolojan

18:32

„Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensității vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei și gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de „abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului „ultima ratio”, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină și jurisprudență (inclusiv cea a Curții Constituționale), aceste circumstanțieri fiind necesare delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică”, arată CCR.

CCR caracterizează însă această sarcină lăsată în seama Parlamentului ca fiind o „omisiune legislativă” și „un viciu normativ”, lăsând astfel să se înțeleagă că este nevoie de o astfel de reglementare.

„Totodată, Curtea a reținut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanța constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera de competență a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligația de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu”, arată CCR.

Ce a decis Curtea Consituțională în 2016, Decizia 405

„Curtea constată că, în prezent, orice acțiune sau inacțiune a persoanei care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”

„În exercitarea competenței de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să țină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracțiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio”(…) Curtea reține că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală„. 

„Curtea reține că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a săvârșirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanța de contencios constituțional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, poate fi o infracțiune de abuz în serviciu„. 

Bombonica Prodana, fosta soție a lui Liviu Dragnea, a invocat, la un termen din luna martie, o excepție de neconstituționalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu.

Excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969, art. 297 alin.(1) din Codul penal și art.132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Avocatul acesteia a precizat, în sala de judecată, că se impune trimiterea excepției spre CCR pentru că, în cazul Bombonica Prodana, prejudiciul este sub 50.000 euro și nu ar intra sub incidența penală.

Sesizarea CCR, susținută și de avocatul lui Dragnea

Cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost susținută de către toți avocații din cauză, inclusiv cel care îl reprezintă pe Liviu Dragnea.

„Am văzut că toți avocații susțin. L-am întrebat (pe avocat, n.r.) și a spus că este o cutumă: când un avocat susține sesizarea CCR, toți susțin. Ceea ce constat eu este că marea problemă în România rămâne în continuare abuzul în serviciu”, a motivat Liviu Dragnea, la acel moment, după ședința de judecată, acțiunea avocatului său.

Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost formulată, pe lângă Bombonica Prodana, de Alesu Floarea, Balaban Constantin Claudiu, Botorogeanu Adriana, Dragnea Nicolae Liviu, Gheorghe Nicușor, Marica Valentina Mirela, Marineci Ionel, Miloș (fostă Ogrinja, fostă Drăghici) Rodica, Stoica Anisa Niculina, Șefu Olguța, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Teleorman, potrivit ordinii de zi a CCR.

Procurorul de ședință al DNA s-a opus, la acel moment, sesizării CCR precizând că deja există o decizie a curții privind sintagma „în mod defectuos”, explicată prin „încălcarea legii”.

Instanța a dispus ca procurorii să depună la dosar precizări referitoare la decizia CCR, pentru fiecare inculpat în parte. Concret, judecătorii au cerut DNA să explice ce legi au încălcat inculpații din dosar. Ulterior, Instața supremă a sesizat, însă, CCR.

Guvernul și Ministerul Justiției s-au opus admiterii excepției

Guvernul a trimis la CCR, la jumătatea lunii mai, un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției formulate de fosta soție a lui Liviu Dragnea, privind lipsa pragului valoric pentru abuzul în serviciu.

Guvernul este una dintre instituțiile abilitate să trimită puncte de vedere în astfel de situații. Procedura prevede ca ministerul Justiției să formuleze o opinie care ulterior este însușită de Guvern, ceea ce s-a întâmplat și în acest caz.