Boala tăcută care poate apărea chiar și la 20 de ani și afectează viața socială și profesională a pacienților

Obsesiile sunt gânduri, impulsuri, ruminații, îndoieli, fobii obsesive sau imagini recurente și persistente ce sunt resimțite ca fiind intruzive și neadecvate, parazitând gândirea și determinând detresă.

Compulsiile sunt acte mentale (aritmomania, rugăciuni etc.) sau comportamente repetitive (spălatul pe mâini, aranjarea, colecționarea, verificarea, rectificarea etc.) folosite de pacient pentru a reduce anxietatea, suferința sau pentru prevenirea unui eveniment sau a unei situații temute. Majoritatea compulsiilor se corelează cu obsesii pe care încearcă să le anuleze, însă există și compulsii neprecedate de obsesii, ci doar de o stare de tensiune și disconfort crescut, pe care încearcă să o reducă sau anuleze pentru moment. Compulsiile au un caracter repetitiv, neadecvat, excesiv, parazitant și ocupă o mare parte din timpul subiectului.

Subiectul este conștient de caracterul morbid al tulburării și face eforturi pentru a ignora și reprima obsesiile prin acte mentale sau comportamentale pentru a se opune acestora. Trăirile obsesive se corelează cu o importantă încetinire a derulării vieții psihice. Obsesivul comunică puțin și rar altora trăirile sale, de aceea și contactul cu specialiștii e la mult timp după debut (la 5 până la 10 ani de la debut) și avem o subdiagnosticare a acestei patologii.

Simptome și diagnostic

Vârsta de debut este considerată a fi între 20 și 35 de ani, cu un debut mai precoce la sexul masculin. S-au descris însă cazuri și cu debut în perioada infanto-juvenilă. Boala TOC nu este considerată a avea legătură cu nivelul de inteligență.

Diagnosticul se corelează cu patologia organică, unde intră epilepsia de lob temporal, complicațiile posttraumatice sau postencefalite.

Citește în continuare pe CSID care este tratamentul acestui tip de tulburare!