Țara în care libertatea presei este aproape inexistentă. Media, capturată de stat și cei bogați

Potrivit acestora, cele mai populare știri din Rusia sunt cele televizate (urmărite de 77% din ruși), fiind urmate de cele online (33%), radio (22%) și de cele din presa tiparită (19%). Niciuna dintre aceste categorii nu este, însă, lipsită de influențe din partea factorului politic, care vede presa ca pe un instrument de promovare a intereselor Rusiei.

Televiziunea și presa online sunt categoriile aflate sub cea mai mare presiune, mai ales după 2012, când Vladimir Putin a revenit oficial în funcția de președinte. Presiunile vin, însă, din direcții diferite datorită împărțirii lor între stat și mediul privat – reprezentat în acest caz de oligarhii ruși. De exemplu, chiar dacă se află în controlul celei mai mari părți a televiziunii și a radioului, statul deține o singură publicație online, Rossiyskaya Gazeta (rg.ru). 

În ce privește presa online din Rusia, ea este divizată preponderent între cinci oligarhi, toți cu relații directe sau indirecte cu Vladimir Putin.

ECONOMIE China va elimina taxele vamale pentru Africa

23:30

APĂRARE Oana Țoiu a discutat la Munchen despre coordonare sporită pe Flancul Estic și investiții în inovație militară

22:31

Dintre aceștia, doi oligarhi ies în evidență, cu cele mai extinse imperii media. Primul este Iurii Kovalciuk, care are investiții și în radio, televiziune, cinematografie, publicitate și PR. Iar al doilea este Alișer Usmanov, care deține serviciul de e-mail Mail.ru, aplicația de chat ICQ Messenger, precum și platformele sociale Odnoklassniki și VKontakte – ambele foarte populare în Rusia și în spațiul ex-sovietic. Cei doi mai dețin, însă, și o serie de site-uri de știri și bloguri, precum Gazeta.ru și Lenta.ru.

Studiul a concluzionat și că publicațiile din mediul privat sunt critice la adresa guvernului, însă nu direct la cea a lui Vladimir Putin, ci cel mult, vis-a-vis de Dmitri Medvedev.

În sfârșit, obiectivele principale ale presei din Rusia sunt mai degrabă apropiate de cele ale unui instrument de propagandă decât de informare. Ele sunt susținerea deciziilor de natură internă sau externă ale Kremlinului, prezentarea către audiența străină a politicilor și punctelor de vedere rusești  – utilizând un limbaj controlat de stat –, și influențarea audienței străine prin dezinformare și manipulare.