Suferă de SINDROMUL accesului rapid la UȘI. Întreabă obsesiv: COBORÂȚI LA PRIMA? Un jurnalist britanic povestește despre MISTERELE din autobuzele bucureștene

Jurnalistul britanic Craig Turp-Balazs este stabilit de mai bine de 15 ani în București, timp în care s-a obișnuit cu mâncarea specifică, slănina, de exemplu, dar nu îi poate înțelege pe călătorii care insistă să stea lângă ușa autobuzului. Îi numește suferinzi de „Sindromul accesului rapid la uși” și le răspunde cu ironie celor care îi adresează întrebarea „Coborâți la prima? „. Într-un articol intitulat: „Există un premiu pentru cine coboară primul din autobuz în București?, publicat în EmergineEurope, britanicul povestește ce „ciudățenii” a întâlnit în capitala României.

„Nu vreau să fiu înțeles greșit” În gerenal, iubesc mijloacele de transport în comun. Iarna aceasta, RATB (acum numit official STB. Este compania care operează transportul public la nivel suprateran.), s-a dovedit a fi una dintre puținele instituții care pun orașul în mișcare. Deși, putem pune sub semnul întrebării noile autobuze care aparțin companiei turcești Otokar și care au fost puse în funcțiune în București. Au intrat pe traseu la sfârșitul anului trecut, și deja au fost raportate numeroase cazuri de defecțiuni”, remarcă britanicul.

MILITAR SUA au informat Israelul despre un nou atac masiv asupra Iranului în următoarele zile. Ce ținte vor viza cele mai devastatoare bombardiere americane

00:26

MARIUS TUCĂ SHOW Dan Dungaciu avertizează că schimbarea Șefului Statului Major din Ucraina nu este un semn bun pentru război. Ce explicații aduce sociologul

23:40

Jurnalistul susține că autobuzele ar trebui să circule mai des, raportându-se la volumul mare de călători, dar pentu că biletele sunt ieftine, spune că nu își prea permite să se plângă:

„Autobuzele ar putea circula în intervale mult mai dese, pentru că există o mulțime de oameni care folosește transportul public din București în fiecare zi, dar luând în considerare bugetul nesemnificativ pe care STB îl are la dispoziție, dar și prețul mic cu care sunt vândute biletele, chiar nu pot să mă plâng prea mult de transportul public din București. În schimb, nu pot spune același lucru despre mulți călători. Adică, despre oamenii care insistă să stea lângă ușă pentru a coborî primii”, relatează jurnalistul.

„Am reușit cu greu de-a lungul anilor să înțeleg multe lucruri despre viața bucureșteană (și despre România în general), lucruri care inițial au părut ciudate, de la mâncatul grăsimii de porc, numită slănină- mi-a luat 15 ani să învăț să o apreciez (acum o iubesc), până la motivul pentru care mamele românce le pun copiilor căciuli groase de lână în mijlocul verii (teama atotputernicului curent, bineînțeles), scrie englezul.

Pentru jurnalistul britanic, au rămas, totuși câteva lucruri de neînțeles:

„Însă, puține lucruri rămân mistere nedeslușite, de la obsesia românilor față de artificii, până la adresele mult prea complicate (de ce există un număr de stradă și un număr de bloc?). Dar după ce am avut de-a face cu o aglomerație înfricoșătoare în această săptămână în autobuz, misterul ciudat pe care vreau să îl elucidez acum este dorința aprigă a unora de a fi primii la coborâre.

Îl numesc: „Sindromul accesului rapid la uși”. Pentru necunoscători, iată simptomele: Când intră într-un autobuz aglomerat, românii care suferă de „Sindromul accesului rapid la uși” stau cât mai aproape posibil de ieșire, ceea ce va îngreuna urcarea celorlalți în autobuz. Acei suferinzi – care într-un moment de lipsă de concentrare – au uitat de misiunea lor și s-au așezat pe scaun la 2-3 metri de cea mai apropiată ușă, își vor reveni în fire în cele din urmă, și se vor înghesui printre oameni să ajungă la ușă.

Chiar și cei care nu sunt afectați de „Sindromul accesului rapid la uși”, în cele din urmă vor dezvălui că au o formă de Tourette, pentru că îi întreabă obsesiv „Coborâți la prima?” pe cei care stau între ei și cea mai apropiată ușă (chiar dacă nu sunt lângă ușă).

Răspunsul corect (adică cel pe care-l dau eu de obicei) este „Nu, și de fapt am intenția de a rămâne fix în locul acesta ca să-ți blochez drumul spre ușă.” Durează un minut sau două până sarcasmul este detectat. Dur? Poate. Dar urăsc acest Coborâți la prima? atât de mult încât mă simt dator să-i fac pe oameni să realizeze cât de penibili sunt. 

Mi se pare că toți încearcă să câștige un premiu pentru cine coboară din autobuz, într-un timp record”, concluzionează britanicul.