NYT, analiză despre rachetele hipersonice: Sunt de neoprit și declanșează o nouă cursă globală a înarmării

Aceste arme revoluționare au o manevrabilitate fără precedent și pot lovi ținte aflate aproape oriunde în lume în decurs de doar câteva minute. Putând zbura cu viteze de peste 15 ori mai mari decât cea a sunetului, rachetele hipersonice își ating ținta înainte de boom-ul sonic ori alte semnale de avertizare. Rapide, eficiente, precise, până în acest moment nu au fost create mijloace sigure de apărare împotriva rachetelor hipersonice, iar astfel de arme nu sunt dezvoltate doar de Statele Unite, ci și de Rusia, China și alte țări.

„Dezvoltarea de arme hipersonice avansează atât de rapid încât riscă să depășească orice discuție reală cu privire la potențialele pericole generate de astfel de arme, inclusiv privind modul în care ar putea perturba eforturile de prevenire a unui conflict accidental, în special în perioada unor crize internaționale. Până în acest moment nu există niciun acord internațional care să reglementeze regimul acestor arme. Mai mult, nici măcar nu există planuri din partea vreunei țări să inițieze discuții pe această temă”, observă R. Jeffrey Smith, editor șef pentru securitatea națională la Centrul pentru Integritate Publică.

În schimb, graba de a dezvolta astfel de arme revoluționare a împins Statele Unite într-o nouă cursă a înarmării, împotriva Rusiei și Chinei – una care ar putea, potrivit unor experți, să schimbe drastic normele privind descurajarea și să sporească tensiunea în plan internațional până la nivelul înregistrat în timpul Războiului Rece, subliniază R. Jeffrey Smith, într-un material realizat în colaborare de Centrul pentru Integritate Publică și The Times Magazine.

Utilizarea unor arme atât de rapide va comprima în mod periculos durata de timp pe care o au la dispoziție oficialii militari și liderii politici pentru a elucida natura unui atac și pentru a lua decizii raționale cu privire la înțelepciunea și amploarea măsurilor defensive și reacțiilor necesare. Mai mult, amenințarea reprezentată de armele hipersonice la adresa mijloacelor militare de reacție va pune presiune pe decidenți să declanșeze primii atacuri în cazul unei crize, explică jurnalistul.

„Și totuși factorii de decizie par să ignore aceste riscuri. Spre deosebire de salturile anterioare în ceea ce privește tehnologia militară – cum ar fi crearea de arme chimice și biologice și rachete balistice cu focoase nucleare multiple – care au declanșat dezbateri internaționale și în cele din urmă au fost reglementate prin negocieri de tratate între superputeri, oficialii de la Washington, Moscova și Beijing nu au luat în mod serios în considerare vreun fel de acord care să limitează dezvoltarea sau utilizarea tehnologiei hipersonice”, adaugă R. Jeffrey Smith.

De altfel, liderii politici americani și-au manifestat sprijinul pentru o extindere semnificativă a cheltuielilor federale alocate pentru accelerarea dezvoltării acestei „tehnologii ce poate schimba regulile jocului”, un termen adesea folosit la Washington în discuțiile privind armele hipersonice. SUA trebuie să acționeze rapid, afirmă republicanul James Inhofe, liderul Comisiei pentru Servicii Armate din Senatul de la Washington, ori altfel națiunea ar putea rămâne în urma Rusiei și Chinei.

În anul 2018, Congresul SUA a emis un act legislativ ce prevede ca o armă hipersonică americană să fie operațională până în octombrie 2022. Anul acesta, Administrația Donald Trump a propus un buget al Apărării ce include alocarea a 2,6 miliarde de dolari pentru arme hipersonice. Scopul imediat este de a crea două astfel de sisteme în următorii trei ani.

Michael D. Griffin, numit în februarie 2018 în funcția subsecretar al Apărării pentru cercetare și inginerie, un departament al Pentagonului cu un buget anual de peste 17 miliarde de dolari, s-a remarcat drept un promotor la Washington al dezvoltării armelor hipersonice.

Mai mult, adjuncții lui Mike Pompeo, șeful diplomației americane, susține că în principal sprijină acțiunile care au drept scop să facă arsenalul militar mai robust, o poziție neobișnuită pentru un departament însărcinat să găsească soluții diplomatice la problemele globale.

„Deși ar putea să nu fie prea târziu pentru a schimba cursul, istoria arată că oprirea unei curse a înarmării este cu mult mai dificil decât inițierea ei”, conchide jurnalistul, câștigător anterior al unui Premiu Pulitzer.