Regizoarea Cătălina Buzoianu a murit la vârsta de 81 de ani

Potrivit UNITER, detaliile legate de înmormântare vor fi comunicate de familia regizoarei în cursul zilei de luni.

Cătălina Buzoianu s-a născut în 13 aprilie 1938. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Până în 1973 a lucrat în special la Iași și Piatra Neamț.

Printre spectacolele realizate de aceasta se numără „Pescărușul de Cehov” (Teatrul Național din Iași, 1970), „Bolnavul închipuit” de Moliere (Teatrul Național din Iași, 1970 ), „Peer Gynt” de Ibsen (Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, 1972), „Efectul razelor Gamma asupra anemonelor” de Paul Zindell (Teatrul Mic, București,1978).

Între 1979 și 1985, Cătălina Buzoianu a fost prim regizor permanent la Teatrul Mic din București. Printre spectacolele realizate în această perioadă s-au numărat : „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1979), „Maestrul și Margareta” după Mihail Bulgakov (1980), „Yvonna, principesa Burgundiei” de Witolt Gombrowicz. În 1985, Cătălina Buzoianu a fost regizor permanent la Teatrul Bulandra din București. A realizat aici următoarele spectacole: „O dimineață pierdută” de Gabriela Adameșteanu, (1986) „Uriașii munților” de Pirandello, (1988), „Merlin” de Tancred Dorst (1991), „Teatru descompus” de Matei Vișniec, Theatrum (1993).

A mai realizat, printre altele: „Trovarsi” de Luigi Pirandello (Teatrul Mic, București, 1992), „Pescărușul” de A.P.Cehov (Teatrul Mic, București, 1994), „Patul lui Procust” după Camil Petrescu, (Teatrul Bulandra, București,1995), „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello (Teatrul Bulandra, București, 1995), „Copilul îngropat” de Sam Shepard (Teatrul Bulandra, București,1996), „Chira Chiralina” după Panait Istrati (Teatrul Maria Filotti Brăila, 1996) „Oedip” de George Enescu (Opera Națională Română, București, 1991), „Caragiale și noi” (Opera Națională Română, 1996)

A obținut numeroase distincții în România și în străinătate: un trofeu la Festivalul din Katowice – Polonia, 1972, premiul Academiei Române, 1973, premiul Festivalului de Teatru Contemporan, Brașov, 1978, premii ATM 1979, 1980, 1985, 1986, premii UNITER, în 1991 și 1995, marele premiu al Festivalului Național de Teatru, 1994, 1996, 1997, marele premiu al Festivalului Internațional de Dramaturgie Românească, pentru spectacolul „Patul lui Procust”, Timișoara, 1995, premiul pentru regie pentru spectacolul „Patul lui Procust”, Timișoara, 1995, premiul pentru dramaturgie originală la Festivalul „Caragiale”, 1996, premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2001.

Acestora li s-au adăugat premiul special al juriului Durham – Marea Britanie, în 1979, pentru spectacolul „Romeo și Julieta”, titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, în 1980, premiul Salvo Randone pentru întreaga carieră, în special pentru montarea operei lui Pirandello (Sciacca – Italia, 1995), premiul Théâtre vivant – Radio France Internationale, pentru spectacolul „Teatru descompus”, 1993.

Din 1975 a fost profesoară la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, la catedra de Regie Teatru.

În luna octombrie a anului trecut, Cătălina Buzoianu a fost decorată cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor de președintele Klaus Iohannis, în semn „de apreciere deosebită a prestigioasei cariere artistice în care, timp de peste 50 de ani, prin talent și abnegație, a regizat spectacole marcante atât în țară, cât și în străinătate, pregătind cu exigență și, în același timp, cu multă căldură umană generații de regizori”.