Prima reacție a lui Mihai Șora, după criticile legate de videoclipul campaniei eMag: Vom vorbi despre frig, foame și frică sub cizma nazistă și sub cizma bolșevică

Reacția filosofului vine după ce în spațiul public au apărut controverse în ceea ce privește implicarea acestuia într-o campanie despre libertate, în condițiile în care, în tinerețe, Mihai Șora a fost membru al Partidului Comunist Francez și angajat al Ministerului de Externe condus de Ana Pauker.

Filosoful Mihai Șora a postat luni, pe Facebook, o scurtă „autobiografie”, în care a prezentat momente din copilărie în care și-a simțit libertatea limitată:

„Sunt fiul preotului ortodox Melentie Șora și al Anei, născută Bogdan.
Am văzut lumina zilei la 7 noiembrie 1916, în comuna Ianova, pe atunci în Austro-Ungaria.

ALERTĂMicrosoft, pană majoră la nivel global. Probleme de conectivitate la Outlook, Teams și alte servicii. Zeci de mii de utilizatori sunt afectați

11:21

SCANDALOSPărinții și elevii unui liceu de prestigiu, disperați din cauza unuia dintre școlari care a venit cu un cuțit în sala de clasă

11:11

În casa noastră, Tata era duhul blândeții: nu avea nevoie să formuleze interdicții; simțeam, în prezența lui, ce se cuvine să fac și ce nu.
Mama administra zona imperativelor: „Nu bea apă rece când ești transpirat!”, „Mănâncă tot!”, „Nu te mai bâțâi pe scaun!”, „Spune ”mulțumesc” când te ridici de la masă!”.
Și tot Mama ne anunța, seară de seară, ora stingerii. Era ora la care mergeam în camera mea, spuneam împreună „înger, îngerașul meu”, după care Mama nu uita să-mi înfășoare urechile cu un bandou de bumbac. În ziua în care m-a născut și m-a luat pentru prima oară în brațe, a găsit că aveam urechile cam mari și dezlipite de cap, așa că, noapte de noapte, le înfășura ca să corecteze această neglijență a bunului Dumnezeu. Am dormit înfofolit și cu fundiță deasupra creștetului până la vârsta de zece-unsprezece ani, când mi-a apărut sub nas un puf negricios care anunța o viitoare mustață. Atunci Mama a socotit că urechile erau îndeajuns de lipite și putem renunța la bandoul de bumbac.

Niciodată, în toți acești ani, n-am simțit cingătoarea urechilor ca pe o constrângere; îmi imaginam, de altfel, că tuturor băieților de vârsta mea li se legau urechile, chiar și celor care le aveau mici și rotunde, cu lobul tras în sus ori aproape inexistent. Fetele – văzusem eu la Mărioara, sora mea mai mică – erau absolvite de acest obicei, deoarece aveau părul lung.

Alta era, seară de seară, problema mea!
Ora stingerii nu ținea cont niciodată de ce făceam, în clipa aceea: dacă mă jucam, citeam sau, pur și simplu, visătoream cu ochii captivi în crăpăturile unui perete. Trebuia îndată să întrerup totul și să merg la culcare, în camera mea. Nopți de-a rândul am fost chinuit de această temporalitate impusă, exterioară ritmului propriu.
A fost primul „atentat” la libertatea mea.

Au urmat și altele. Multe.

Vom vorbi despre toate, dragii mei. Despre libertățile mici, anodine, și despre Libertatea cu majusculă, despre cea formală și cea autentică.
Vom povesti pe îndelete despre vremurile de odinioară, despre Franța din timpul Ocupației naziste, despre România de după război, despre Ana Pauker și Teohari Georgescu. Despre limba franceză…, din pricina căreia am ajuns în podul clădirii din Piața Victoriei, unde, odinioară, era Ministerul de Externe al Republicii Populare Române.

Despre cărți, despre oameni și despre colecția „Biblioteca Pentru Toți”.

Și despre emag sau cum s-a brodit ca, la 102 ani, să joc într-un film care nu este doar o reclamă.
Despre ce înseamnă o ficțiune și ce înseamnă adevărul istoric.
Despre frig, foame și frică sub cizma nazistă și sub cizma bolșevică.

Există, în Pascal, o propoziție pe care adesea îmi place s-o citez:
„Tout se tient!”
„Totul se ține!”, s-ar traduce în grabă.
În realitate, este altceva acolo: „Totul se leagă și se întrepătrunde.” Fiecare element al unui întreg se potrivește cu tot restul elementelor pentru a da un întreg rotund, împlinit.
Întocmai cum era bandoul pe care mi-l lega Mama, seară de seară, ca să-mi țină urechile lipite de cap”, a scris Mihai Șora. 

Filosoful apare într-un videoclip al unui magazin online cu scopul marcării a 30 de ani de la Revoluție.

„Aveam 30 ani când viața s-a oprit. Când s-a lăsat cortina și ziduri au început să fie înălțate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toți la frică. Iar pe copiii noștri la foame și la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulți au încercat să scape, însă puțini au reușit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteți-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâștigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulți ani, dragii mei!” spune Mihai Șora în videoclipul campaniei eMag.

Videoclipul a provocat controverse în spațiul public.

Unul dintre candidații la alegerile prezidențiale, Cătălin Ivan, a solicitat chiar retragerea clipului eMag, susținând că videoclipul încalcă principiile informării corecte și face propagandă electorală mascată:

„Cer oficial Consiliului Național al Audiovizualului retragerea clipului cu Mihai Șora deoarece încalcă principiile informării corecte și face propagandă electorală mascată! Ca exponent al regimului comunist din anii ”50 și angajat al Ministerului de Externe condus de Ana Pauker, Mihai Șora a fost părtaș la una dintre cele mai mari crime culturale produse vreodată împotriva poporului român. Ana Pauker a ordonat distrugerea zilnică prin ardere a 40 de metri liniari de arhive bisericești. Este o crimă care nu se poate prescrie!”, a scris Cătălin Ivan, duminică pe Facebook.