DRAMĂ. Teatrul românesc este în doliu. Îndrăgitul actor de la Nottara, răpus de boală la 55 de ani!

Teatrul românesc este în doliu. S-a stins din viață, la numai 55 de ani, unul dintre cei mai îndrăgiți actori ai Teatrului Nottara. Viorel Comănici a fost răpus de o boală necruțătoare, anunță foștii săi colegi de scenă.

Pe pagina oficială a Teatrului Nottara, Catrinel Dumitrescu a scris câteva rânduri în memoria celui care însuflețea scena ori de câte ori juca într-o piesă.

„Pe rând, pe rând, plecați și ne lăsați aici tot mai stingheri… parcă așteptându-ne rândul. Lași în urmă o lume, pentru o alta mai bună. Glasul tău, pe care îl antrenai zilnic prin ungherele teatrului, va rămâne ca un ecou îngrădit în pereți. Drum în lumină, dragul nostru, și Domnul să te așeze lângă îngerii Lui!”, a scris Catrinel Dumitrescu.

Cine a fost actorul Viorel Comănici

Nume de referință în istoria de la Nottara, Viorel Comănici esye absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, promoția 1965, unde a studiat arta sub îndrumarea profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel.

Printre alții, i-a avut printre colegi la cursuri pe Emil Hossu, Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru.

La absolvire a fost distribuit în rolul principal din „Mitică Popescu”, de Camil Petrescu, regia George Dem Loghin. Asistent de regie a fost Dem Rădulescu.

Repartizat la „Naţionalul” din Târgu-Mureş, unde a jucat timp de trei ani, Viorel Comănici și-a pus amprenta în scenete ca „Sora cea mare” (de Aleksandr Volodin, regia Constantin Sîrbu – 1966), „Răzvan şi Vidra” (de Bogdan Petriceicu Haşdeu, regia Val Mugur – 1966), „Electra” (de Sofocle, regia Constantin Sîrbu – 1967) sau Mătrăguna (de Niccolo Machiavelli, regia Nicolae Scarlat – 1967).

Iubit de marii regizori, Viorel Comănici a fost distribuit în numeroase spectacole, precum Hamlet (de William Shakespeare), Lady X (de Eugen Mirea, regia George Rafael), Şoc la mezanin (de I.D. Şerban, regia Avram Mircea), Întoarcerea la Micene (de Tossizza Averoff, regia Dan Nasta) ori Barbarii (de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion).