Strigătul disperat al unei fetițe în pandemie: „Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada! Părinții meu au început să… Vă rog să nu-i contactați!” (EXCLUSIV)

„Am 13 ani și locuiesc cu părinții și sora mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna, când eram mici eu și sora mea dormeam sub pătură, de frică”, așa începe apelul unei fetițe către Asociația Telefonul Copilului în luna aprilie, în plină pandemie de COVID-19.

Nevoia de consiliere psihologică, abuz, violență în familie, tristețe, singurătate, dar și lipsa alimentelor și a resurselor financiare, sunt motivele pentru care copiii au solicitat sprijinul Asociației Telefonul Copilului. În total, specialiștii asociației au consiliat un număr de 1.291 de cazuri specifice pandemiei.

Gândul.ro a solicitat asociației mai multe apeluri pentru a vedea care au fost cazurile concrete cu care s-au confruntat copiii în pandemie.

Cazul unei fetițe de 13 ani: „Nu mă simt în siguranță acasă”

O fetiță de doar 13 ani a apelat Telefonul Copilului în plină pandemie. Cuprinsă de teamă, micuța a cerut ajutorul asociației pentru a învăța cum să se protejeze de părinții abuzivi. Adolescenta locuiește cu părinții și cu sora sa mai mică, iar pandemia i-a transformat viața într-o adevărată închisoare.

INCIDENT Un bucureștean a fost plasat sub control judiciar. Bărbatul a amenințat o persoană cu arma, în parcarea unui supermarket

20:40

SPORT Rugby-ul românesc stă doar în 7 echipe! Când începe Liga Națională

20:35

O să încerc să va explic pe scurt cu ce mă confrunt, pentru că povestea este lungă. Am 13 ani și locuiesc cu părinții și sora mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna, când eram mici eu și sora mea dormeam sub patură, de frică. În ultima perioadă însă, de când cu starea de urgență, îmi este și mai greu să fac față situației. Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada. Părintii mei au început să fie si mai duri, nu mă simt în siguranță acasă și îmi fac griji pentru sora mai mică. Vă rog să nu îmi contactați părinții, vreau doar să mă învățați cum să mă protejez pe mine, dar si pe sora mea”, este strigătul de ajutor al micuței.

Caz preluat și consiliat de Asociația Telefonul Copilului, la 11611, în luna aprilie, editat pentru păstrarea confidențialității

Ana, fetița care a încercat să le explice părinților ce simte printr-o scrisoare

Un alt caz înduioșător este cel al Anei, o fetiță de doar 12 ani, care a încercat să le explice părinților ce a simțit în perioada pandemiei, prin intermediul unei scrisori.

„Numele meu este Ana și am 12 ani. Părinții mei au o afacere care le ocupă tot timpul, motiv pentru care eu sunt singură acasă în fiecare zi, chiar și în weekend. Părinții mei nu mă lasă să ies deloc din casă, doar în curte, deși starea de urgență s-a încheiat, iar în zona mea oricum erau puține cazuri. Am încercat să le explic ce simt printr-o scrisoare, însă nici măcar nu au citit-o.Nu am ce să le reproșez, îmi oferă tot ce vreau din punct de vedere material, însă mă simt extrem de singură. Eu locuiesc în mediul rural, iar prietenii mei, care îmi sunt și colegi, locuiesc la oraș. Nu m-am mai întâlnit cu ei de mult timp și tare aș vrea să ies cu ei afară așa cum era înainte de pandemie”, este apelul Anei.

Caz preluat și consiliat de Asociația Telefonul Copilului, la 11611, în luna iunie, editat pentru păstrarea confidențialității

Absolventă de clasa a VIII-a: „Cred că am devenit dependentă de seriale”

O altă adolescentă, absolventă de clasa a VIII-a, s-a confruntat cu problemele din perioada Evaluării Naționale. Frica cea mare a fost să nu clacheze în ziua examenului.

„Am nevoie de ajutor…se apropie Examenele Nationale, eu sunt în clasa a VIII-a si nu mă simt pregatită. Nu pot să învăț deloc, stau toată noaptea și mă uit la seriale. Cred ca am devenit dependentă, nu pot sa dorm pentru că trebuie să aflu ce se întamplă în episodul urmator. Îmi este foarte frică sa nu clachez în ziua examenului, mai ales pentru că am probleme la matematică. Părinții nu mă înțeleg, îmi spun să învăț mai mult, însă eu nu mă pot concentra”, este mesajul adolescentei.

Caz preluat și consiliat de Asociația Telefonul Copilului, la 11611, în luna iunie, editat pentru păstrarea confidențialității

Depresia și pandemia

Copiii care au un istoric al depresiei prezintă un risc deosebit în această perioadă stresantă, iar evenimentele tulburătoare semnificative, precum pandemia, pot provoca depresie și la copiii care nu au arătat semne anterioare, potrivit Child Mind Institute.

Spre exemplu, în Spania, una dintre cele mai afectate țări de pandemia de COVID-19,  copiii au fost afectați de depresie și anxietate.

Spania a impus o carantină foarte strictă, ordonând izolarea copiilor în case pentru mai multe săptămâni din dorința de a împiedica răspândirea coronavirusului.

În aprilie, studiul fundației Salvați Copiii, citat de Reuters, a demonstrat că 17% dintre copii au fost afectați de depresie, chiar dacă izolarea impusă de pandemie i-a ajutat pe spanioli să petreacă mai mult timp cu familiile lor.

În familii cu condiții financiare precare, 32,3% dintre copii au întâmpinat probleme cu somnul, în timp ce 30,1% erau îngrijorați din cauza Covid-19. Potrivit studiului care s-a folosit de răspunsurile a 1.800 de respondenți, cei care provin din medii sărace au plâns mai mult și s-au confruntat cu anxietate.