Schimbarea numelui şi a prenumelui va fi posibilă. Situațiile în care cererile sunt considerate ca întemeiate

Potrivit unui proiect de lege adoptat de Guvern şi trimis pentru aprobare la Parlament, schimbarea numelui şi a prenumelui va fi posibilă în mai multe situaţii. Astfel, persoanele care au nume ridicole sau care sunt prea lungi pot cere înlocuirea acestuia.

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice a fost trimisă Senatului spre aprobare.

Potrivit documentului citat, sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

– când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

– când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului ca este cunoscută în societate sub acest nume;

ADMINISTRAȚIE Intervenție excepțională la blocul din Rahova. În ce constă operațiunea, o premieră în România

19:49

ECONOMIE Ministrul grec al Finanțelor a prezentat bugetul pentru 2027. Pierrakakis se laudă cu stabilitatea economică a Greciei și creșteri peste media Europei

19:44

– când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

– când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;

– când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;

– când persoana în cauza poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

– când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte sa revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;

– când părinţii si-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 414;

– când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;

– când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;

– când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

– când prenumele purtat este specific sexului opus;

– când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;

– când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/ actul de identitate emis de autorităţile străine;

Conform proiectului de lege, sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

– când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

– când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

– când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

-când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;

– când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

– când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
– când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;

– când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;

– când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;

– când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă