Preotul Crin-Tradafil Theodorescu: Mă voi vaccina. M-am săturat de măști. Știu, o să am reacții adverse grave

Crin-Tradafil Theodorescu, custodele peşterii Izvorul Tăuşoarelor din Bistriţa-Năsăud, a spus, într-o postare pe pagina personală de Facebook, ce crede despre vaccinul anti-COVID.

Preotul spune că s-a săturat de măști și vrea să revină la viața de dinainte de pandemie, drept pentru care va accepta să se vaccineze.

„O să mă vaccinez fluierând, privind pe fereastră și gândindu-mă la primăvară (trebuie refăcut gardul casei parohiale). Am la ce să mă gândesc. ȘI toate-s pe viitor. Sunt atâtea continente în inimile oamenilor de descoperit. Atâtea de îndurat. Și atâtea de iubit. Până o să-mi injecteze asistenta nanoroboții ăia o să-mi zboare nițel gândul și la Mama, baricadată în cabana ei din munți ca într-un asediu medieval.

Pe când mă voi fi vaccinat eu, ea va fi deja imunizată și va merge la Tata la mormânt, să fumeze amândoi o țigară și să-și șoptească mari taine, încet, să nu trezească pruncii din somn”, spune el.

NEWS ALERT Nicușor Dan, dezamăgit de întârzierile pe buget: „Mi-aș fi dorit să avem un buget la sfârșitul anului trecut”

14:06

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1.454. Trump îl avertizează pe Zelenski, UE face cadou Kievului 90 de miliarde de euro

14:03

„Știu, o să am reacții adverse grave. Voi face febră și poate mă vor durea brațele”

„Dar sunt antrenat. Viața mea e plină de reacțiile adverse ale tâmpeniilor pe care le-am făcut. Și mai ales ale cuvintelor proaste pe care le-am rostit. De curând l-am certat pe un coleg preot.

Mă voi vaccina pentru am încredere. Viața mea e clădită pe încredere. Mi-am dus copilul la școală, l-am dat în palma unei învățătoare pentru că am încredere. Am încredere că preotul care îmi dă cuminecătura a rostit corect și cu cutremur epicleza. Că farmacista care-mi pune sub limbă o tabletă galbenă și-amară știe mai multe decât știu eu. Am încredere că inginerul care a construit podul, noul pod din coasta Luștii, și-a făcut bine calculele și s-a gândit la mine. Că cine a preparat cipsurile le-a presărat cu sare, nu cu șoricioaică. Și, nu în cele din urmă, dar înainte de toate, am încredere în copilul meu. ”Bineînțeles că mă vaccinez, tată!” Știe ce vorbește, știe mai bine decât mine. Cu asta se ocupă, cu microbiologia, și nu e oare o dovadă de smerenie să înveți de la cel ce știe?

Când vorbesc despre geomorfologie, eu vorbesc și el tace. Când vorbește el despre ARN și ADN, tac eu. E destul de simplu. Biologia mea de regn, dezvoltată până la taxonomie aplicativă, ascultă de gurița lui frumoasă, cam cum ascultă babele Evanghelia. Că nici știința oamenilor de știință nu e altceva decât broderie de lumină căzută din poala Domnului. Uneori întreb. Că-mi place să-l stârnesc, îmi place grozav.

Aseară l-am întrebat de efectele adverse ale vaccinului. N-am îndrăznit să atac subiectul cu modificarea ADN-ului, s-ar fi prins imediat că e fentă. Mi-a zis, «Uite, tată, suntem speologi, mergem prin galeriile peșterii. Ce ai prefera să te lovească, o pietricică sau stânca aia mare, de zece tone, din zona vestibulară? Așa e și cu vaccinul. E o bucățică minusculă dintr-un rău mare. Alege!» Aleg pietricica și să ascult de copilul meu. Și râd, că îmi explică așa cum îi explicam eu, când era prunc, de Înviere. Exact așa îmi explică.

Pe urmă îi zic că poate ar fi bine să aștept să văd ce se întâmplă cu cei care se vaccinează primii. Poate le crește încă un braț, albastru-fosforescent. Poate dau în bâlbâială, sau devin poeți peste noapte, scriind lungi epistole de dragoste într-o limbă inexistentă. Am mai văzut exemple. Deunăzi am văzut la televizor un domn care vorbea despre roboți în creier și teleghidaje extraterestre. Eu nu știu ce vaccin a luat domnul dar sigur a greșit flaconul. Și râde el acum”, a mai scris părintele pe Facebook.

„Mă voi vaccina și pentru că m-am săturat. M-am săturat de măști”

”Tu nu ai ochi de văzut așa ceva, tată, cu reacțiile adverse. Acolo e știință. Sunt alții, profesioniști, care au făcut asta deja, în numele tău. Ai încredere.” Și am. Că dacă-i iei omului credința, i-ai luat și mințile. Și nici iubirea nu-și face culcuș în pieptul fără credință. Mă voi vaccina și pentru că m-am săturat. M-am săturat de măști, deși, Dumnezeule mare, ce bine-au prins. Prea ne-am luat după gurile mieroase ale celor care ne-au lingușit, ne-au sărutat mâinile exemplar doar ca să arunce o privire pe sub poala inimii noastre, să caute o fisură prin care să strecoare venin. Lasă, pentru ei a fost bună masca.

Acum doar ochii contează, și lumina din ei. Prea multe cuvinte false ca sticla; să sclipească diamantele din ochi, că mie unuia mi-ajung diamantele alea! Mă voi vaccina și din motiv de visăreală, am spus asta? Nu pot trăi fără visuri, nu pot. Ia-i unui călugăr liniștea și psaltirea, ia-i unui profesor studenții de sub priviri, unui preot ia-i gurița de copil de la capătul linguriței cu cuminecătură și le-ai veștejit sufletul. Vreau viața înapoi, întreagă, repede, frumoasă.

Vreau copiii la potir, îmi vreau babele suspinând în bănci, contrându-se-n cântări, vreau să mă scufund în mulțimea de liceeni care inundă străzile Năsăudului la amiază, hohotind și aruncându-și glume, și mai presus de toate o vreau pe Mama în brațele mele. Și dacă pentru asta trebuie să-mi fac un amărât de sfert de sfert de virus, îmi fac trei vaccinuri.

Unul în limbă, că poate se mai înțelepțește, și unul drept în inimă, că și acolo bat vânturi siberiene uneori. Mihai zice că n-ajută, că acolo să îndes mila lui Dumnezeu. Și râdem. Și Doamne Dumnezeule, după ce va trece urâtul ăsta de pe pământ, îmi fac ruccsacul și-mi curăț bocancii. Îmi împachetez primusul de peșteră și cana de tablă, și drept spre sud mă duc, ca păsările când vine iarna, drept spre sud mă duc, a scris Crin-Tradafil Theodorescu.