EXCLUSIV | Deputata Simona Maya Teodoroiu explică de ce un judecător CCR trebuie să nu fi fost membru de partid cu opt ani înaintea numirii. ”S-ar închide un capitol de discuții și atacuri nedrepte”

Camera Deputaților a adoptat tacit proiectul de lege prin care noii judecători ai Curții Constituționale Române (CCR) trebuie să nu fi fost membri de partid în ultimii opt ani înainte de numire. Anul acesta, își vor încheia mandatele trei judecători constituționali: Valer Dorneanu, Mona Pivniceru și Daniel Morar. Pe acest proiect, cuvântul decisiv îl va avea Senatul.

Există voci din PSD care  susțin că acest proiect nu este o prioritate. Alți specialiști se întreabă de ce a fost impus un termen de opt ani în această modificare legislative preconizată și dacă nu ar fi fost mai bine ca viitorii judecători ai Curții Constituționale să nu fi avut niciodată tangență cu politica.

SCANDAL Platforma Facebook, acuzată de ministrul polonez al digitalizării de cenzură și fraude. În România, Gândul a denunțat abuzurile Facebook

22:23

MARIUS TUCĂ SHOW Crin Antonescu explică influența USR asupra electoratului său: Propaganda eficientă îi ține captivi în lupta împotriva PSD-ului

22:10

Deputata PSD Simona Maya Teodoroiu, fost judecător al Curții Constituționale, oferă detalii, în exclusivitate pentru Gândul, legate de toate aceste aspecte și arată care ar fi, în opinia sa, profilul ideal al unui judecător CCR.

“Termenul de 10 ani era prea restrictiv, excesiv”

Faceți parte dintre inițiatorii proiectului de modificare a Legii de funcționare și organizare a CCR. A trecut tacit la Cameră, urmează Senatul. Noutatea este aceea ca, în viitor, judecători CCR să nu fi făcut parte, înainte cu opt ani de a fi numiți, din partide sau coaliții politice. De ce nu mai mult de opt ani sau să nu fi făcut parte deloc? Se știe că politica virusează iremediabil.

Astfel cum am precizat și în expunerea de motive a acestui proiect de lege, îndeplinirea dezideratului constituțional privind independența judecătorului Curții Constituționale nu poate fi concepută, în mod formal, printr-o demisie de ultimă clipă din calitatea de membru al unui partid politic a persoanei  care urmează să ocupe această înaltă demnitate în stat, ci trebuie să fie una reală, efectivă, dispunând de o garanție legală, cuantificabilă în mod corespunzător, pentru o perioadă rezonabilă de timp.

Proiectul de lege propune ca persoana care candidează la funcția de judecător al Curții Constituționale să nu fi fost membru al unui partid politic sau al unei formațiuni politice, indiferent de nivelul de reprezentare sau specificul activității sau funcției politice ocupate (local, național, european sau internațional), cu cel puțin opt ani înaintea numirii sale în funcția de judecător constituțional.

Această interdicție nu poate fi, în mod evident, sine die, pentru că ar putea fi considerată o limitare fără fundament constituțional, a dreptului persoanei de a ocupa funcția de judecător constituțional, în condițiile legii. Totodată, ea nu poate avea nici o durată excesiv de lungă, ci trebuie să ofere o garanție efectivă a îndepărtării sale de viața politică, pentru o perioadă echivalentă, ca nivel de referință, cu durata a cel puțin două mandate de deputat, senator sau ales local, adică opt ani.

În acest sens, spre exemplu, este și opinia Comisiei de la Veneția cu privire la proiectul de lege privind Curtea Constituțională din Tunisia – CDL-AD (2015) 024-e – , care arată, în paragraful 17, că termenul de 10 ani, introdus în lege, în care candidatul pentru funcția de judecător să nu fi fost membru de partid, pare prea strict sau excesiv (”…the criterion whereby candidates must not have been a member of a political party for at least ten years seems too strict”). Per a contrario, un termen mai scurt, de opt ani, echivalent cu durata a două mandate de parlamentar sau ales local, apare ca fiind adecvat.

Faptul că până acum au fost la CCR judecători care nu ar fi corespuns unui astfel de amendament, dacă el ar fi existat, e o dovadă că politicul a fost prezent în luarea unor decizii, că a influențat acei judecători care au avut tangență cu politica?

Nu poate fi interpretat ca o dovadă că politicul a fost prezent în luarea unor decizii ale Curții. Dar această prevedere legală este o garanție concretă, efectivă, de respectare a cerințelor constituționale privind independența și imparțialitatea judecătorului Curții Constituționale, prevăzute de art. 145 din Constituție.

Am urmărit, în acest sens, pe de o parte, consolidarea încrederii publice în exercitarea independentă și imparțială a mandatului de judecător constituțional – prin instituirea perioadei de cel puțin opt ani, în care candidatul la funcția de judecător constituțional să se fi îndepărtat de lumea politică, iar pe de altă parte, este și o măsură binevenită, în opinia mea, de protecție a Curții Constituționale, care este și rămâne o instituție-cheie în arhitectura constituțională a statului, de felurite atacuri și critici, exact pe aceste teme sau motive, prezente des în spațiul public în ultimii ani. În acest fel, s-ar închide un ”capitol” de discuții și atacuri, deseori nedrepte sau nefondate, dar la care Curtea nu putea răspunde printr-un text de lege corespunzător.

“E important să poți judeca ferit de atacuri publice”

Există persoane din PSD care nu consideră subiectul o prioritate. Dumneavoastră ați fost judecător CCR. De ce îl considerați o prioritate, în condițiile în care anul acesta urmează să se încheie mandatul unor judecători CCR?

Acest proiect de lege a fost inițiat și asumat chiar de președintele Partidului Social Democrat, domnul Marcel Ciolacu, de mine, în calitate de deputat, și de colega mea din circumscripția Prahova, doamna senator Laura Fulgeanu-Moagher. Pot exista, desigur, diverse puncte de vedere în partid sau în coaliție, care sunt convinsă că vor fi discutate și armonizate.

Două argumente esențiale cred că am adus deja: unul se referă la ceea ce subliniam înainte, anume necesitatea unor garanții legale concrete, care să dea efectivitate cerințelor constituționale privind independența și imparțialitatea judecătorilor Curții.

Un altul vine din experiența mea de fost judecător al Curții – este important să poți judeca ferit, pe cât posibil, de atacuri publice, or acest proiect îndeplinește și un rol de protecție a instituției Curții Constituționale și de consolidare a credibilității sale. Aceasta în condițiile în care am luat act cu toții de ceea ce CJUE a arătat de curând, anume că dreptul Uniunii Europene nu se opune ca deciziile Curții Constituționale să fie obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca independența acestei Curți, în special față de puterile legislativă și executivă, să fie garantată.

Deci, dreptul european nu se opune ca deciziile CCR să fie obligatorii pentru instanțe. Este foarte important de subliniat ca există această precizare expresis verbis în comunicatul CJUE. Dar este fundamental ca independența Curții să fie consolidată.

Și din acest punct de vedere, proiectul nostru a anticipat unele dintre măsurile legislative care urmează a fi luate dupa  hotărârea CJUE, și este important să intre în vigoare cât mai curând, având în vedere cele trei numiri care vor urma în prima parte a acestui an, la CCR.

“Nu putem eluda textul Constituției”

Nu credeți că era necesară o modificare prin care judecători de Curte Constituțională să ajungă doar judecătorii sau juriștii renumiți, cu cariere ireproșabile, dar nu și procurorii? Cum rămâne cu înalta competență profesională?

Într-adevăr, textul constituțional prevede, în art. 143, și condiția unei înalte competențe profesionale, pe care trebuie să o îndeplinească persoanele care vor deveni judecători constituționali. Este de gândit dacă va fi nevoie de o completare a prevederilor Legii nr. 92/1992 și în acest sens sau este de ajuns ca entitățile care desemnează judecătorii Curții să țină cont de anumite criterii clare, transparente, precum o carieră academică, în învățământul juridic superior și de cercetare, onestă, ceea ce presupune ab initio doctorat și publicații – cărți, articole, aflate dincolo de orice dubiu privind originalitatea si valoarea lor științifică sau o carieră de substanță în sistemul judiciar, îndelungată și cu rezultate incontestabile, ca judecător sau procuror.

Nu cred că poate fi făcută distincția între cele două profesii, judecător sau procuror, câtă vreme textul Constituției arată că ambii sunt magistrați și fac parte din autoritatea judecătorească, existând pentru ambele profesii un singur garant al independenței lor – Consiliul Superior al Magistraturii, cu două secții, una pentru judecători, alta pentru procurori. Acesta este textul Constituției astăzi și nu îl putem eluda.

Dincolo de toate acestea, convingerea mea personală este că un profesor de drept, care a avut și experiența profesională a unui magistrat sau avocat, ar fi profilul ideal pentru un judecător al Curții, dat fiind că, înainte de toate, Curtea este cea care apără drepturi și libertăți fundamentale, mult asemănătoare cu ceea ce CEDO realizează la nivel european, deci este nevoie de o largă motivație profesională a viitorului judecător constituțional.