Analiză New York Times | Și dacă Vladimir Putin și-a făcut greșit calculele?

Percepția generală este că Vladimir Putin și-a greșit calculele în mod catastrofal, arată o analiză publicată de New York Times, în care sunt detaliați toți pașii care nu i-au garantat liderului de la Kremlin o victorie rapidă de la momentul invadării Ucrainei, din 24 februarie.

Vladimir Putin  a crezut că etnicii ruși din Ucraina îi vor întâmpina trupele cu aplauze, dar nu au făcut-o. A crezut că va răsturna rapid guvernul lui Volodimir Zelenski, dar nu a reușit. A crezut că va dezbina NATO, dar nu i—a ieșit, dimpotrivă, a întărit Alianța Nod-Atlantică. A crezut că economia Rusiei va rezista în fața sancțiunilor occidentale, dar a zdruncinat-o. A crezut că chinezii îl vor ajuta, dar aceștia încă nu au făcut-o. A crezut că armata sa modernizată va măcelări forțele ucrainene. Dar ucrainenii îi măcelăresc forțele, cel puțin pe unele fronturi, arată analiza jurnaliștilor de la New York Times

Calculele eronate ale lui Putin ridică întrebări cu privire la gândirea sa strategică și starea sa mintală. Cine îl consiliază, dacă este cineva în această poziție:? A pierdut contactul cu realitatea? E bolnav fizic? Bolnav mintal chiar? – acestea sunt întrebările pe care și le pune editorialistul Bret Stephens în New York Times.

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe miercuri, 1 iulie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Silviu Predoiu

17:26

CONTROVERSĂ Ruptură tot mai adâncă între Kiev și Varșovia. Polonezii refuză să mai dea avioane MiG-29 ucrainenilor. Cum explică decizia guvernul lui Donald Tusk

17:25

Condoleezza Rice avertizează: „El nu își poate controla emoțiile. Ceva e în neregulă”. Asediile Rusiei de la Mariupol și Harkov – două orașe cu populații considerabile de etnci ruși pe care Putin pretinde că le „eliberează” de oprimarea ucraineană – seamănă cu ce i-au făcut naziștii în Varșovia, de fapt cu ce a făcut însuși Putin mai demult cu Groznîi.

Mai mulți analiști l-au comparat pe Putin cu un șobolan încolțit, care este mai periculos acum, când nu mai deține controlul asupra evoluției evenimentelor. Ei vor să i se ofere o cale de scăpare din calvarul în care, se pare, el singur s-a băgat. De aici și oprobriul aproape universal care se revarsă asupra lui Joe Biden pentru că a declarat în Polonia: „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”.

Opinia generală e perfect plauzibilă. Aceasta are și avantajul de a valida strategia Occidentului de a sprijini Ucraina într-un mod defensiv. Și tinde să ajungă la concluzia că cel mai bun deznodământ ar fi unul în care Putin va găsi o cale de ieșire fără să-și strice imaginea: poate încă un teritoriu ucrainean, poate promisiunea de neutralitate a Ucrainei, poate ridicarea unora dintre sancțiuni.

Dar dacă percepția generală e greșită? Dacă Vestul nu face altceva decât să-i facă, încă o dată, jocul lui Putin?

Această posibilitate este sugerată, cu o reminiscență puternică, de Carlotta Gall, care a publicat un articol în The Times, în care ea își amintește experiențele trăite pe când era corespondent de război și relata despre asediul rus asupra orașului Groznîi, în cursul primului război cecen de la mijlocul anilor ’90.

În primele faze ale războiului, luptătorii ceceni, motivați, au șters de pe fața pământului o brigadă rusească de blindate, ceea ce a șocat Moscova. Rușii s-au regrupat și au șters, la rândul lor, de pe fața pământului Groznîi, dar de la distanță, folosind artileria și forțele aeriene.

Operațiunile Rusiei de astăzi urmează același manual. Când analiștii militari occidentali susțin că Putin nu poate învinge militar în Ucraina, ceea ce vor ei să spună, de fapt, este că nu poate învinge cinstit. Dar de unde și până unde a jucat Putin vreodată „curat”?

„Este o întreagă nouă etapă în manualul lui Putin, pe care cecenii o cunosc foarte bine”, scrie Gall. „Pe măsură ce trupele rusești cucereau controlul la sol în Cecenia, ele zdrobeau orice fel de dizidență prin arestări și tabere de filtrare și prin cooptarea și împuternicirea unor protejați și colaboraționiști locali.”

Să presupunem, pentru un moment, că Putin n-a intenționat niciodată să cucerească toată Ucraina: că, încă de la început, țintele sale reale erau bogățiile energetice din estul Ucrainei, unde se află al doilea cel mai mare zăcământ cunoscut de gaz din Europa, după cel al Norvegiei.

Dacă coroborați acest lucru cu anterioarele „cuceriri” teritoriale ale Rusiei, Crimeea – care are enorme zăcăminte energetice offshore –  și provinciile estice Luhansk și Donețk – sub care se află o parte a unui imens câmp de gaze de șist, precum și cu încercarea lui Putin de a captura cea mai mare parte sau toată coasta ucraineană, atunci ambițiile lui Putin se conturează mai clar. El nu este mai puțin interesat să reunifice lumea rusă, decât să asigure dominanța energetică a Rusiei.

„Sub pretextul unei invazii, Putin execută un jaf colosal”, a afirmat expertul canadian în energie David Knight Legg. Cât despre ce ar mai rămâne din Ucraina, izolată de mare, ea ar rămâne probabil la mila Vestului, care va ajuta pentru a plăti costul pentru strămutarea refugiaților ucraineni în case noi, în afara controlului Rusiei.

Și, în timp, un personaj precum Viktor Orban ar putea obține președinția Ucrainei, imitând acea politică de lider puternic pe care Putin îl preferă la vecinii săi.

Potrivit sursei citate, dacă această analiză e corectă, atunci Putin nu mai pare perdantul care și-a greșit calculele, așa cum îl consideră criticii lui.

Această analiză explică și strategia lui de a viza civilii. Mai mult decât o simplă modalitate de a compensa incompetența armatei ruse, uciderea în masă a civililor pune o presiune enormă pe Zelenski, pentru ca liderul ucrainean să accepte tot ce Putin a cerut de la bun început: concesii teritoriale și neutralitatea țării. Occidentul va căuta de asemenea orice ocazie de detensionare, mai cu seamă dacă reușim să ne convingem că un Putin instabil mintală este pregătit să folosească arma nucleară.

În interiorul Rusiei, războiul deservește deja obiectivele politice ale lui Putin. Mulți profesioniști din clasa de mijloc – categoria care simpatizează cel mai mult cu dizidenți precum Aleksei Navalnîi – s-au auto-exilat. Ultimele vestigii ale presei libere au fost spulberate – probabil odată pentru totdeauna.

În măsura în care armata rusă s-a făcut de râs, acest lucru e mai probabil să ducă la o epurare bine calibrată de sus în jos, mai degrabă decât la o revoluție amplă în sens invers. Iar noile bogății energetice ale Rusiei ar putea s-o ajute în final să se smulgă din ghearele sancțiunilor.

Această analiză alternativă a comportamentului lui Putin ar putea fi greșită. Și totuși, în război, politică și viață este întotdeauna mai înțelept să-ți tratezi adversarul ca pe o vulpe șireată, iar nu ca pe un nerod nebun, conchide editorialistul citat.