VIDEO | Supremația navală, visul lui Petru cel Mare (DOCUMENTAR)

Flota Maritimă Militară a Federației Ruse  este moștenitoarea directă a flotei maritime militare a Uniunii Sovietice. Marina Militară Rusă existentă în prezent s-a format în ianuarie 1992, succesoare a Marinei Militare a Comunității Statelor Independente care era la rândul ei era succesoarea Marinei Militare Sovietice, după dezmembrarea URSS în decembrie 1991.

Un program de reînarmare recent aprobat plasează pentru prima dată în istorie importanța marinei pe picior de egalitate cu forțele nucleare strategice. Programul ar înlocui 45% din inventarul Marinei Ruse.

Kremlinul a investit în ultimii ani miliarde de dolari pentru dotarea flotei sale cu noi nave, submarine, avioane de război și, poate cel mai important, rachete mare-sol Kalibr care pot lovi ținte aflate la sute de kilometri distanță.

CONTROVERSĂ Caramitru se dezlănțuie pe Facebook în urma amânării de la CCR: „Ori la bal, ori la spital. Buba cu puroi trebuie spartă”

22:11

EXTERNE Netanyahu și Trump se întâlnesc pentru a cincea oară în acest an. Care sunt mizele discuțiilor celor doi lideri

21:42

La sfârșitul anului 2008, Flota militară Rusiei deținea 300 nave de luptă (din care 59 submarine, 1 portavion, 30 nave mari de suprafață plus nave amfibii)  susținute de un efectiv relativ important de aviație maritimă. Însă, submarinele sunt asul din mâneca rușilor.

Programul de modernizare a marinei din ultimul deceniu contrastează puternic cu neglijența considerabilă din anii de după dezintegrarea Uniunii Sovietice. Șantierul naval Sevmash, singurul din țară care construiește submarine cu propulsie nucleară, a înregistrat un an record în 2021.

Trei submarine au fost predate marinei militare, două au fost lansate la apă și a început construcția altor două. Anul 2022 marchează 10 ani de când primul submarin multifuncțional, a patra generație al Marinei Ruse, Severodvinsk, a lansat cu succes o rachetă de croazieră Kalibr dintr-o poziție scufundată în Marea Albă. Deși a durat aproape 20 de ani pentru a finaliza construcția Severodvinsk, acum navele din clasa Yasen-M sunt construite mai repede.

Inventarul navelor în 2008:

• 1 portavion cu o capacitate de 30 de avioane
• 14 submarine cu propulsie nucleară (SNLE)
• 8 submarine cu propulsie nucleară dotate cu rachete de croazieră (SSGN)
• 19 submarine nucleare de atac (SNA)
• 18 submarine clasice
• 6 crucișătoare cu capacitate de lansare a unor rachete cu încărcătură nucleară sau clasice
• 19 distrugătoare cu capacitate de lansare a unor rachete
• 5 fregate
• 90 corvete
• 48 puitoare de mine
• 1 navă de desant
• 26 de nave de debarcare pentru blindate
• 16 nave amfibii

Inventarul navelor în 2012:

• 1 portavion
• 13 submarine cu propulsie nucleară dotate cu 336 rachete balistice mare-sol
• 24 submarine nucleare de atac și lansare de rachete;
• 21 submarine clasice;
• 176 alte nave de luptă din care 31 cu peste 2.000t;
• 31 nave amfibii;
• 41 nave de susținere

În 2008, industria construcțiilor navale ruse a inclus în jur de 170 de companii – inclusiv 45 de șantiere navale – cu peste 200.000 de angajați. Cea mai mare parte a activității este concentrată în nordul țării. Proiectarea navelor este realizată de institute și birouri de proiectare din Sankt Petersburg.  Marina de război a Uniunii Sovietice a fost a doua cea mai mare putere militară maritimă din lume și una dintre cele mai puternice ramuri ale Armatei Roșii.

Prima Marină Militară Imperială Rusă a fost înființată de Țarul Petru cel Mare în octombrie 1696 și a funcționat până în 1917. Lui Petru cel Mare i se atribuie declarația că „Acel domnitor, care are numai armata, are o mână, dar cel ce are și marina le are pe ambele.” Simbolurile Marinei Militare Ruse, steagul Sf. Andrei și pavilionul au fost înființate personal de Petru cel Mare. S-a dezvoltat dintr-o forță mai mică care existase înainte de întemeierea de către țarul Petru cel Mare a marinei moderne ruse în timpul celei de-a doua campanii de la Azov din 1696. S-a extins în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și și-a atins puterea maximă la începutul secolului al XIX-lea, după flota britanică și cea franceză în ceea ce privește dimensiunea.

Marina Imperială și-a atras ofițerii din aristocrația Imperiului, care aparținea Bisericii Ortodoxe Ruse de stat. Tinerii aristocrați au început să fie pregătiți pentru conducere la o școală navală națională. Din 1818, doar ofițerii Marinei Imperiale Ruse au fost numiți în funcția de director șef al Companiei ruso-americane, cu sediul în Alaska de astăzi pentru colonizare și dezvoltarea comerțului cu blănuri. Deși marina imperială timpurie a angajat inițial marinari străini plătiți, guvernul a început să recruteze marinari născuți nativi ca militari recrutați, la fel ca și bărbații pentru a servi în armată. Serviciul în marina a durat toată viața. Mulți comandanți navali și recruți au venit din ținuturile neruse ale Rusiei Imperiale cu tradiții maritime – Finlanda și în special provinciile baltice.

Marina rusă a intrat într-o perioadă de declin din cauza dezvoltării tehnice și economice lente a Imperiului în prima jumătate a secolului al XIX-lea. A avut o renaștere în ultima parte a secolului în timpul domniei împăratului Nicolae al II-lea, dar cea mai mare parte a flotei sale din Pacific împreună cu flota baltică trimisă în Orientul Îndepărtat a fost distrusă în umilitorul Războiul Ruso-Japonez din 1904-1905.

În 2020, președintele rus Vladimir Putin spunea că Marina militară rusă va fi dotată cu arme nucleare hipersonice şi cu drone submarine nucleare. Noile arme, unele care nu erau la acea vreme desfăşurate, cuprindeau drona nucleară subacvatică Poseidon, concepută pentru a fi transportată de submarine şi rachetă de croazieră hipersonică Zircon, care poate fi desfăşurată pe nave de suprafaţă. Capacităţile Forţelor navale ruse au crescut în anul 2020, Marina Militară primind în urmă cu doi ani 40 de nave noi. La cea vreme, liderul de la Kremlin spunea că „Desfăşurarea generalizată a tehnologiilor digitale avansate care nu au egal în lume, inclusiv sisteme de atac hipersonice şi drone submarine vor conferi flotei avantaje unice şi îi vor creşte capacităţile de luptă”.

Tot atunci,  Putin a promis că va continua ambiţiosul program rusesc de construire a navelor de război, în timpul unei ceremonii de lansare a construirii a şase nave noi la trei şantiere navale, pe care le-a prezidat printr-o teleconferinţă din Crimeea, anexată de la Ucraina în 2014.

„În ultimii opt ani, flota a primit peste 200 de nave, corvete şi vase de diferite tipuri. Trebuie să respectăm în mod constant programul de armament al statului, astfel încât până în 2027 mai mult de 70% din navele marinei ruse să fie noi” a spus Putin.