1 Martie. Tradiţii şi obiceiuri de Mărţişor. Ce trebuie să faci în prima zi de primăvară

Ziua de 1 martie are o semnificație aparte pentru români: mărțișorul. În prima zi a primăverii, mărțișorul – simbolul străvechi al începutului, al bucuriei de a trăi – se oferă celor dragi.

În mod tradițional, Mărțișorul se prinde în piept sau la mână înainte de răsăritul soarelui, în zorii zilei. Se spune că persoana care poartă mărțișor mai multe zile consecutiv, în perioada 1- 9 martie (în unele zone mărțișorul se poartă fie pe toată perioada lunii martie, fie până la Florii sau până la sărbătoarea Sfântului Gheorghe ori până la zărirea primului copac înflorit) va avea noroc tot timpul anului.

Credințele românești străvechi spun că Mărțișorul este asemenea unui talisman care poartă noroc și te apară de forțele malefice. Iar dacă alegi să prinzi șnurul la încheietura mâinii, ai grijă să îl închei într-un nod pentru că nodul este înzestrat cu funcție protectoare și, în perioada în care porți firul de mărțișor, are puterea de a ține răul departe de ține.

În câteva zone din Moldova, se mai păstrează și acum un obicei străvechi: fetele, femeile, trebuie să poarte la gât, agățate de un șnur în roșu și alb, monede de aur sau de argint. În vremurile de odinioară însă, această moneda trebuia purtată timp de 12 zile după care era folosită pentru a cumpără o felie de brânză albă, dulce și frumoasă. Astfel, fața care a purtat acea moneda drept mărțișor avea să fie dulce și frumoasă tot timpul anului. Totodată, tenul sau rămânea luminos și neted pentru o perioada îndelungată de timp.

1 Martie. Tradiţii şi obiceiuri de Mărţişor. Legenda Mărțișorului

Cea mai răspândită legendă a mărțișorului spune că Soarele a coborât, într-o zi, la hora dintr-un sat, intruchipandu-se într-o fecioara frumoasă. Un zmeu a răpit tânăra fecioara și a închis-o într-o temniță. În acel moment, păsările au încetat să mai cânte, iar întreagă natură a stat în loc. Un tânăr curajos s-a hotărât într-o zi să înfrunte zmeul pentru a elibera Soarele astfel încât lucrurile să revină la normal.

După lupte ce au durat zile la rând, voinicul a câștigat lupta cu zmeul și a eliberat Soarele, readucând primăvară. Din păcate însă, rănile pe care zmeul i le-a făcut în timpul confruntării l-au doborât, sângele curgându-i șiroaie pe zăpadă albă. Sângele voinicului de pe zăpadă albă și reușită tânărului curajos sunt și astăzi celebrate prin purtarea firului alb-roșu în piept la venirea primăverii.