De 8 martie

Am primit prima floare de 8 martie când încă eram la granița dintre adolescență și maturitate. Un trandafir care a stat atârnat de biblioteca mea ani de zile (probabil încă mai stă, dar nu-l mai văd), tocmai ca simbol al acelui moment în care, desigur, n-am încetat să fiu copil.

Am fost copil și sunt copil și astăzi, când, deși mă strigă cineva ”mamă”, privesc străin cum se golesc chioșcurile de lalele și zambile și cum cele care ne-au dat viață, tot mai singure și mai triste, zâmbesc larg primind telefoane de la copii.

Altfel…

Acest 8 martie neputincios, evident, ne prinde neputincioși, evident. Cu o țară care nu ne mai aparține decât pe hârtia de calc cu care se copiază hărți, cu niște amenzi de parcare grase în geam și cu căldura oprită în case. Ce-ar mai avea nevoie de la noi ziua asta de 8 martie, pe lângă o simbolică floare de primăvară?

FLASH NEWS Petrișor Peiu susține că Nicușor Dan a avut de câștigat după moțiunea PSD-AUR care a dus la căderea Guvernului Bolojan. Cum explică liderul senatorilor AUR

15:13

FLASH NEWS Turcia interzice accesul copiilor sub 15 ani la rețelele sociale de la 1 noiembrie. Ce măsuri tehnice și administrative sunt obligate să adopte platformele

15:01

I-am da căldură, dacă am avea de unde, chiar pe bani mulți la final de lună, când vine factura la gaze pe care atât de mulți o plătesc din împrumuturi. I-am da apă caldă, dacă am avea de unde, uitând de clipele de coșmar din iarnă când încălzeam la cratiță pentru un duș mințit. I-am da sănătate, dacă am avea de unde, dar spitalele sunt pline, nu de leacuri, ci de medici triști care mor câte puțin, odată cu fiecare pacient flămând pe care îl pierd.

I-am da educație, dacă am avea de unde, dar școlile sunt umplute de profesori care înjură, în loc să explice, de păianjeni la ferestre și de educatoare care corectează greșelile de atitudine cu rigla.

Bate pendula în casele mari și ieșim repede pe ușă, să ajungem la restaurant, la întâlnirea doamnelor, mâncăm o gustare, pentru că felul principal e mereu prea scump, o sunăm pe mama, o uităm pe bunica, achităm nota de plată strângând din dinți și așteptăm să se stingă sărbătoarea, să se facă întuneric, ca să nu se mai vadă. Nici frigul, nici apa rece, nici sănătatea precară, nici incultura.

La granița dintre adolescență și maturitate, cineva mi-a oferit o floare. Și atunci era cald în case. Și atunci parcă mai aveam speranță.