Cum A ÎMPĂCAT Nicola viața artistică cu cea personală. ”Îmi era foarte greu”

Cântăreața Nicola, în vârstă de 54 de ani, a mărturisit că nu i-a fost deloc ușor să îmbine viața personală cu cea profesională. Artista are trei copii.

Nicola, pe numele său real Nicoleta Alexandru, este unul dintre numele cunoscute din industria muzicală din România. În plan personal, Nicola a fost căsătorită cu compozitorul Mihai Alexandru în perioada 1990-2007.

Nicola are trei copii. Artista a dat detalii despre cum i-a crescut pe cei trei copii ai săi și despre cum a împăcat viața personală cu cea artistică într-un interviu pentru revista Viva.

ACTUALITATE Crin Antonescu comentează decizia lui Nicușor Dan: „Așa președinte, așa premier. Situația din România este un dezastru democratic”

00:00

FLASH NEWS Trump reacționează după ce Zelenski i-a trimis o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin

23:49

Cum a împăcat Nicola viața artistică cu cea personală. ”Eu sufeream de dorul lor și ei de dorul meu. Foarte greu să le îmbin”

”Undeva în 1999 am fost la acel spectacol fabulos cu Eclipsa, unde eram îmbrăcată ca un soare. Și nimeni nu mă credea că eu am trei copii. Mulți apreciau că pot să fiu și mamă. Dar îmi era foarte greu, pentru că eram mult plecată și trebuia să caut bone. Era foarte greu să găsești o bonă de încredere. Copiii sufereau că mama lor era plecată. Nu puteam să îi iau cu mine. Eu sufeream de dorul lor și ei de dorul meu. Foarte greu să le îmbin. Cei de acum poate nu înțeleg cât de greu este să faci și una, și alta”, a mărturisit Nicola.

Întrebată cum s-a descurcat ca mamă, artista a răspuns:

„Eu am vrut să le fiu prietenă. Bine, de când erau mici mă puneam la mintea lor. Că eu cred că am fost un copil toată viața, adică dădeam în mintea copiilor. Inventam tot felul de nebunii, povești… Eu, în fiecare seară, inventam câte o poveste. Și copiilor le-a plăcut una foarte mult. Și mă puneau să o repet pe aia. Iar eu mai uitam detalii și mă corectau. (…) Dar am fost și „severă”, la modul că le mai interziceam să mănânce prea multe dulciuri. Aveau un program bine stabilit, deși asta nu mi se pare o mare severitate. (…)

Nu am stat cu gura pe ei să fie eminenți, că altfel nu le mai dau nu știu ce. Nu le dădeam telefoane de ultimă generație, și asta poate ca să nu fie atacați, să li se fure telefoanele. Nu le dădeam bani pe mână decât foarte puțini, să-și ia ceva de la bufetul școlii. Din aceleași motive. În general, am avut încredere în ei. Le-am lăsat și libertatea să aleagă pentru ei”.