Racheta ORESHNIK nu este decisivă în Ucraina, dar e o provocare pentru NATO: „Patriot și SAMP/T nu sunt optimizate pentru acest tip de amenințare”

Potrivit lui Vladimir Putin, racheta Oreshnik, utilizată pentru prima oară în Ucraina în noaptea de 21 noiembrie 2024, reflectă și o realitate pozitivă. „Țarul” crede că nevoia de arme nucleare va fi redusă prin apariția acestei rachete ale cărei focoase pot lovi mai multe ținte simultan, așa cum se întâmplă în cazul sistemelor de livrare nucleară. Aceste focoase multiple sunt semnul de întrebare la care NATO trebuie să răspundă rapid, iar strategia de apărare antirachetă ar trebui regândită.

Concluzia este formulată de Fabian Hoffmann – cercetător în politica de securitate, apărare nucleară și antirachetă la Universitatea din Oslo, Norvegia – într-o analiză publicată de The Insider.

SPORT Ce mesaj a postat pilotul Adrian Rus „Sinner” cu câteva săptămâni înainte să moară: „Mă gândesc la faptul că trebuie să mă retrag…”

12:23

FLASH NEWS Taifunul Bavi paralizează China și Taiwan. 3.000 zboruri, anulate sau întârziate. Milioane de oameni, evacuați

12:23

• Oreshnik este un nou sistem de rachete, derivat din RS-26 Rubezh (SS-X-31), care a fost dezvoltat între anii 2008 și 2018, dar a fost suspendat înainte de a atinge capacitatea operațională deplină.
• Serviciile de informații americane au confirmat că racheta Oreshnik se bazează pe RS-26, la scurt timp după utilizarea sa inițială.
• Industria de apărare a Rusiei nu are o capacitate de inovare semnificativă, iar sectorul său de rachete operează deja la capacitate maximă.

„Industria Rusiei, pur și simplu, nu are resursele necesare pentru a proiecta, dezvolta, testa și produce o rachetă complet nouă. Dacă Rusia nu a descoperit cumva capacități și ingeniozități suplimentare – un scenariu foarte puțin probabil -, Oreshnik-ul trebuie să se bazeze pe un sistem de rachete existent”, scrie Fabian Hoffmann.

Potrivit evaluărilor făcute de armata ucraineană, dezvoltarea RS-26 a continuat sub o nouă denumire – „Kedr” – care ar avea aceleași capacități ca și Oreshnik.

„La fel ca RS-26, Oreshnik este aproape sigur o rachetă cu propulsie solidă, în două etape, cu trepte identice cu primele două utilizate în racheta balistică intercontinentală RS-24 YaRS (ICBM)”, explică Fabian Hoffmann.

Racheta balistică intercontinentală RS-24 YaRS | Foto – Profimedia Images

„Rusia a dezvoltat cu succes un focos și o sarcină utilă dedicate pentru Oreshnik”

Configurația exactă a sarcinii utile a lui Oreshnik, continuă cercetătorul de la Universitatea din Oslo, rămâne oarecum neclară.

„Rapoartele și imaginile de la atac sugerează că Oreshnik-ul poartă șase vehicule de reintrare, fiecare echipat cu un focos non-nuclear. Acesta este mai mult decât RS-26, care ar putea transporta doar patru vehicule de reintrare.

Nu este clar dacă această creștere a fost realizată prin creșterea capacității totale de încărcare utilă a rachetei sau prin reducerea dimensiunii și greutății vehiculelor individuale de reintrare.

Potrivit rapoartelor Direcției principale de informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (HUR), fiecare dintre aceste focoase conține șase submuniții, deși natura exactă a acestor submuniții rămâne necunoscută.

• Ceea ce se poate spune cu mare certitudine este că este foarte posibil ca explozivii convenționali să nu facă parte din sistemul focosului.
• Având în vedere coborârea de mare viteză a vehiculelor de reintrare, care chiar înainte de impact ating viteze terminale de trei până la patru kilometri pe secundă, sincronizarea aprinderii explozivilor convenționali cu suficientă precizie ar necesita o tehnologie foarte avansată de altimetru și siguranță.

Este foarte probabil ca submunițiile utilizate în sistemul de focoase să reprezinte sarcini utile inerte, ceea ce înseamnă că nu prezintă o sarcină utilă nucleară sau convențională și sunt, în esență, doar o greutate.

Deși aceasta este o soluție rudimentară, sugerează că Rusia a dezvoltat cu succes un focos și o sarcină utilă dedicate pentru Oreshnik, distincte de alte rachete din arsenalul său”, avertizează Fabian Hoffmann.

„Oreshnik reprezintă o provocare pentru arhitectura de apărare antirachetă a NATO”

În general, impactul direct al lui Oreshnik asupra războiului este probabil să rămână limitat, mai scrie Fabian Hoffmann, „mai ales din perspectivă militară”. Dacă Rusia își propune să provoace daune critice împotriva țintelor-cheie, are în arsenalul său alte sisteme de rachete care sunt mai precise și care transportă sarcini utile substanțial mai mari, făcându-le mult mai fiabile pentru aceste scopuri.

„Deși nu este o rachetă sofisticată, Oreshnik reprezintă, totuși, o provocare pentru arhitectura de apărare antirachetă a NATO.

Regimul de zbor al rachetei înseamnă că sistemele NATO de apărare antirachetă balistice utilizate pe scară largă, în special MIM-104 Patriot, dar și franco-italianul SAMP/T, oferă doar o apărare limitată împotriva acestei rachete.

Sistemul antirachetă MIM-104 Patriot | Foto – Profimedia Images

Spre deosebire de sistemele de rachete balistice cu rază mai scurtă de acțiune, Oreshnik este o rachetă balistică cu rază medie care se poate apropia de țintele sale de la altitudini mult în afara atmosferei și se poate apropia cu o viteză terminală relativ mare.

Nici Patriot, nici SAMP/T nu sunt optimizate pentru acest tip de amenințare. «Optimizat» este un cuvânt cheie aici. Aceste sisteme pot fi în continuare capabile să ofere un anumit nivel de protecție, dar nu un nivel eficient de încredere.

Sistemul antirachetă SAMP/T | Foto – Profimedia Images

Apărarea eficientă împotriva rachetelor balistice precum Oreshnik necesită, prin urmare, alte tipuri de sisteme de apărare antirachetă – cele care interceptează rachetele părții adverse mai sus în atmosferă sau chiar în afara acesteia”, continuă Fabian Hoffmann.

Cum ar putea fi contracarată racheta Oreshnik?

 Fabian Hoffmann mai scrie că această rachetă Oreshnik ar putea fi contracarată cu sistemul american antirachetă SM-3, care poate fi lansat de pe navele de suprafață ale NATO sau de pe sistemele Aegis Ashore de pe uscat.

În același timp, împotriva Oreshnik ar putea intra și interceptoarele utilizate în sistemul american antirachetă Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), care în prezent nu este desfășurat în Europa.

Sistemul american antirachetă Terminal High Altitude Area Defense (THAAD) | Foto – Profimedia Images

„O altă capacitate de apărare antirachetă care ar putea contracara Oreshnik este sistemul de apărare antirachetă balistic Arrow 3 al Germaniei, care se așteaptă să atingă capacitatea operațională inițială până la sfârșitul anului 2025.

Există două sisteme Aegis Ashore în Europa echipate cu interceptoare SM-3.

• Unul este situat în Deveselu, România, și este operațional din 2012.

Sistem Aegis Ashore – Deveselu | Foto – Profimedia Images

• Celălalt este în Redzikowo, Polonia, și a devenit operațional la începutul acestui an.

Sistem Aegis Ashore – Polonia | Foto – Profimedia Images

Fiecare sistem Aegis Ashore este echipat cu tuburi de lansare Mk41, care conțin câte opt celule fiecare, pentru un total de 24 de interceptoare SM-3 per site.

Înainte de războiul din Ucraina, doctrina SUA și NATO prevedea alocarea a trei interceptoare pentru fiecare rachetă balistică primită pentru a obține o probabilitate de interceptare de peste 90%.

Chiar dacă NATO ar folosi doar două interceptoare SM-3 per vehicul de reintrare Oreshnik – ceea ce ar putea fi justificat având în vedere lipsa manevrabilității și sofisticarea vehiculelor de reintrare, precum și eficacitatea demonstrată a capacităților de apărare împotriva rachetelor balistice ale SUA pe tot parcursul războiului – fiecare sistem Aegis Ashore ar putea intercepta maximum 12 proiectile înainte de a necesita o reîncărcare.

Este important, totuși, să nu reacționăm exagerat la această nouă amenințare. Moscova are, probabil, o capacitate foarte limitată de a lansa rachete balistice Oreshnik, deoarece capacitățile sale de producție de rachete funcționează deja la capacitate maximă. Rachetele Oreshnik aflate în prezent în arsenalul Rusiei nu sunt, aproape sigur, produse noi, ci mai degrabă rachete RS-26 reinstalate și modificate.

Oreshnik poate transporta până la șase vehicule de reintrare, iar interceptoarele SM-3 nu au raza de acțiune pentru a intercepta vehiculul post-boost care transportă vehiculele de reintrare înainte de separare.

Drept urmare, doar patru rachete Oreshnik ar putea, teoretic, copleși capacitatea de apărare antirachetă Aegis Ashore a NATO, ducând la epuizarea arsenalului de interceptoare SM-3 de la sol”, avertizează Fabian Hoffmann.

Citește și:

Ape tulburi în Siria. Turcia se ridică, Iranul AMENINȚĂ, alianțele regionale se schimbă. „Rusia va face tot posibilul să păstreze două puncte-cheie”

Prăbușirea Casei Assad. „Furtuna perfectă” din Siria transformă Turcia într-un un POWER BROKER, Israelul trebuie să găsească mutarea-cheie

Pentru a închide gura DISIDENȚILOR, Putin scoate de la naftalină o metodă din vremea lui Stalin. „Monedă de schimb, acțiuni din ce în ce mai agresive”

Siria, conflictul multidimensional Rusia vs. OCCIDENT și factorul „Erdoğan”. „Lui Putin îi va fi mai greu să obstrucționeze Turcia”

Elitele din Rusia speră că Trump îl va putea CONTROLA pe Putin. „Impulsurile mesianice de la Kremlin, neutralizate prin pragmatismul unui republican”