Ultima flegmă a lui Iohannis în obrazul României

Predarea mandatului de președinte interimar către Ilie Bolojan a arătat – pentru a câta oară? – micimea de caracter a întâiului turist (pe banii noștri) al țării. Niciun cuvânt aruncat „poporului suveran”, nicio scuză, niciun regret, nicio încurajare. Până și Nicolae Ceaușescu promisese 100 de lei la salariu. Cei 10 ani și aproape două luni de mandat se încheie cu răspunsul plin de obidă al poporului păcălit, care oferă grofului ce a primit în toată această perioadă de la el: dispreț. Iar disprețul e mai rău decât ura, pentru că te face, la scara istoriei, irelevant.

Traian Băsescu a fost mai urât decât Klaus Iohannis, însă nu a ajuns niciodată la un scor de încredere măsurat cu o cifră. Lașitatea gestului demisiei are o singură explicație: frica de a pierde, prin inevitabila suspendare, urmată de o demitere prin plebiscit, privilegiile cuvenite foștilor șefi de stat.

FINANCIAR „Entuziasmul exagerat al companiilor tech pentru AI ar putea duce la recesiune globală”, avertizează o organizație internațională

22:45

STATISTICĂ Sondaj Curs: 46% dintre bucureșteni consideră că Primarul General, Ciprian Ciucu, ar trebui să demisioneze după ce a fost pus sub acuzare de DNA

22:27

Calculul buzunarului a contat mai mult decât demnitatea. Iar România rămâne, din păcate, într-o situație extrem de grea.

„Rechizitoriul” mandatelor

„Faptele de vitejie” comise din 2014 până azi sună dur: Iohannis a distrus ultimul partid istoric al țării, impunându-le liberalilor o conduită slugarnică și instalându-le cei mai slabi șefi din ultimii 35 de ani; a compromis coeziunea socială, destrămând pas cu pas orice formă de solidaritate, sădind ură și dezbinare. O făcuse și Băsescu, tot din rațiuni meschine și ticăloase, însă pe vremea aceea idiotizarea de pe rețelele virtuale de socializare nu era încă la apogeu. Astfel că efectele de azi sunt mult mai dăunătoare.

Iohannis a ridicat plăcuțele suedeze la rang de „opinie politică”, iar sintagme fasciste precum „ciuma roșie” la rang de slogan electoral. Rezultatul? Alegeri anulate fără explicații rezonabile pentru votanți, culmea neîncrederii în instituții, fragilizarea spiritului democrației, o coaliție guvernamentală cu sprijin parlamentar la limită și o tensiune societală fără precedent.

În plan extern, România și-a continuat statutul de irelevanță, alimentând discursurile demagogiei naționaliste interne și ducând populismul la cote uriașe. Circumstanțele atenuante ale dezastrului de un deceniu pot fi menținerea parcursului euro-atlantic și eliberarea din funcții a lui Florian Coldea și a Laurei Codruța Kovesi.

Totuși, este puțin prin comparație cu „politica de cadre” partinice și guvernamentale pe care a dus-o.

Ce ne așteaptă?

Răspunsul cel mai simplu este „habar nu avem”. Cu un deficit bugetar uriaș, cauzat în cea mai mare măsură de protejații săi – premierii Orban și Cîțu, cu o instabilitate politică ce blochează coagulări sănătoase în Parlament, cu amânări nesfârșite ale reformelor structurale privind administrația, România trebuie să răspundă unor provocări fără precedent, iar asta în cel mai complicat context internațional de la finalul ultimului război mondial până azi.

Scenariul anunțatei moțiuni de cenzură ar fi cel mai devastator, în cazul unui succes al demersului. Deși coaliției actuale i se pot imputa multe, pare singura formulă de minimă siguranță pentru viitorul pe termen scurt și mediu.

Deși în plan emoțional demisia măruntului provincial ajuns locatar la Cotroceni poate părea satisfăcătoare, în mod rațional trebuie să admitem că plecarea sa aduce mai multe probleme și incertitudini.

Scenarii pentru prezidențiale

Dacă pe buletinul de vot va figura numele lui Călin Georgescu, acesta va ajunge cu siguranță în turul doi. Dacă nu, sunt șanse mari ca Victor Ponta să capaciteze o bună parte din electoratul ostilizat de Iohannis. Teoretic, dacă măcar jumătate votul politic al bazinelor PSD, PNL și UDMR (de circa 45%) s-ar duce către candidatul comun, Crin Antonescu, atunci acesta are o șansă reală de a juca pe 18 mai.

Nici Elena Lasconi nu trebuie neglijată, mai ales în lumina consecvenței de care dă dovadă, în ciuda gafelor pentru care a fost criticată anul trecut: arată empatie și naturalețe la fiecare poziție publică și beneficiază de aura finalistului legitim din 24 noiembrie.

Spre deosebire de pupilul (deja) fostului președinte, Nicușor Dan, o creație ruso-sorosistă, protejată de sistem în ultimii mulți ani. Tabloul este neclar și greu predictibil, haosul și dezechilibrele socio-politice făcând imposibilă o estimare a rezultatului. Singura speranță pe care un analist onest și-o poate face este legată de înțelepciunea majorității corpului electoral.

În 2004 s-a votat negativ împotriva lui Adrian Năstase și ne-am pricopsit cu Băsescu, reales prin fraudă în 2009. În 2014 a fost ales Iohannis, pe seama votului negativ anti-Ponta și anti-PSD, și reales în 2019 urmare a blatului cu PSD.

Ambii președinți au sfârșit prin a fi detestați de popor. Deși e puțin probabil, poate în luna mai se va încheia ciclul, iar urnele vor arăta o maturizare a votanților epuizați de efectele urii și încrâncenării ultimilor 20 de ani.

CITEȘTE ȘI:

De ce l-am mai împușcat pe Ceaușescu, dacă am ajuns să alegem între Călin Georgescu și Nicușor Dan?

În 3 luni vom avea președinte. Cine va fi el?