În 3 luni vom avea președinte. Cine va fi el?

Dacă zilele următoare se va oficializa calendarul electoral – după prezidențialele invalidate, din a doua încercare, de CRR – turul al doilea se va ține pe 6 aprilie, adică peste trei luni.

Lăsând în urmă eșecul statului ”mafiot” și/sau „eșuat”, conform lui Băsescu, respectiv Iohannis – ca și cum cei doi ar fi fost niște particulari ce constată evidența din fața televizorului, merită analizată oferta anunțată, măcar până la acest moment, precum și potențialul său de a întruni suficiente opțiuni pentru finală.

Coaliția de guvernare nu a oficializat încă, în forurile statutare ale celor trei partide componente, candidatura lui Crin Antonescu, însă acesta pare a fi alesul PSD, PNL și UDMR. Rațiunea alegerii constă, probabil, în capacitatea acestuia de a obține voturi substanțiale din toate bazinele electorale, precum și în experiența politică și în discursul fascinant.

10 milioane de români trăiesc în afara României, potrivit datelor oficiale. Încă o jumătate de țară, trăiește practic în afara. Unde sunt înregistrate cele mai numeroase comunități

05:00

ȘTIINȚĂ Experiment: Dacă ai arunca Muntele Everest în Groapa Marianelor, vârful său tot s-ar afla la mai mult de 2 km adâncime

05:00

Dacă potențialul PSD s-a dovedit a se apropia de 25%, al PNL de 15%, iar al UDMR de 6%, rezultă o șansă reală ca, în urma corecției firești generate de măsuri guvernamentale mai puțin populare în primele luni ale lui 2025, propunerea comună să obțină circa 30-35% din sufragii, pentru a accede în turul al doilea.

Totuși, rezultatul va depinde și de temele de campanie, în care Antonescu se poate axa atât pe vocația sa pro-europeană și euro-atlanică, dar și pe un echilibru constructiv raportat la tematica atitudinii României în relațiile externe, unde ultimii doi președinți s-au profilat mai degrabă ca executanți ai comandamentelor, nicidecum ca lideri capabili să contribuie activ la agenda parteneriatelor țării noastre. În plus, nu este exclus ca și foști candidați cu retorică onorabilă, precum Mircea Geoană sau Cristian Diaconescu (aproape 10% împreună pe 24 noiembrie), să se plaseze de partea candidatului coaliției.

USR și sateliții săi (REPER, PMP și FD) joacă între două variante: Elena Lasconi, validată atât prin congresul partidului, cât și la urne în 24 noiembrie, și independentul Nicușor Dan, primarul reales al Capitalei. Dacă prima opțiune a asigurat un scor decent la parlamentare pentru formațiunea populistă, după calificarea în finala anulată a prezidențialelor, este de văzut dacă scorul unei mobilizări masive a „progresiștilor” ar putea-o trimite în al doilea tur, mai cu seamă că partidul său a decis să rămână în opoziție.

Edilul Bucureștiului, susținut puternic de Klaus Iohannis în 2020 și 2024 – beneficiază de aura luptei cu „sistemul”, deși el însuși a întemeiat USB/USR și este un exponent al ONG-urilor finanțate de peste hotare. Conexiunile cu adversarul noului președinte american, Donald Trump – miliardarul George Soros – s-ar putea dovedi o vulnerabilitate majoră în contextul elanului curentelor naționale din toată lumea occidentală, așa-numiții „suveraniști” putând marșa pe scoaterea la iveală a multor legături sulfuroase între primarul general și zone oculte.

Având în vedere motivul invalidării întârziate a primului tur al prezindențialelor – acela al mișcărilor din mediul online – ambii candidați se pot trezi cu repunerea pe tapet a unor acuzații recente: Elena Lasconi și liderii USR au îndemnat la vot în ziua alegerilor, înainte de închiderea urnelor, iar precampania online a lui Nicușor Dan l-a ajutat să întreacă scorurile tuturor sondajelor dinainte de locale, pe același model ca și Călin Georgescu.

Forțele politice parlamentare care se revendică de la tradiția daco-romană, voievodală, protocronistă și/sau național-comunistă sunt fragmentate, însă formulele cele mai viabile par a fi Călin Georgescu sau George Simion. Primul, în cazul în care se va înscrie în cursă, beneficiază de sporul de simpatie al percepției de „victimă”, mai cu seamă în contextul în care dezamăgirea populară, contraperformanța și dezbinarea provocate de (încă) actualul președinte i-au dus pe naționaliști la un spor major în noul legislativ (de la un estimat de 22-25%, la circa 35% din mandatele parlamentare).

În ipoteza blocării candidaturii lui Georgescu, valul de nemulțumire s-ar putea canaliza în susținerea lui George Simion, cu șanse reale de a prinde finala, mai ales că discursul acestuia și-a temperat excesele și l-a profilat drept un politician anti-sistem mai frecventabil decât în ultimii ani. În plus, liderul AUR are șansa de a capacita simpatia alegătorilor lui Călin Georgescu, prin jocul politic inteligent de a-și anunța susținerea pentru acesta încă din noaptea zilei de 24 noiembrie.

Ar mai fi unele nume de la bursa zvonurilor, însă e dificil de calculat dacă ele ar avea forța să schimbe scena descrisă mai sus. Victor Ponta ar fi un candidat redutabil, însă deocamdată a declarat că nu va participa, Diana Șoșoacă a fost deja exclusă din competiție, iar precedentul este suficient de puternic pentru a fi repetat, în vreme ce Cristian Terheș sau Ana Birchall au obținut doar un procent, respectiv jumătate de procent.

CITEȘTE ȘI: