Vedeta mezelurilor. Parizerul proletar, deliciu pentru coorporatiștii fițoși

În comunismul înfloritor, anii 70, o felie de parizer cenușiu se dădea rest la mezelărie, în lipsă de 15 bani. În anii comunismului crâncen, anii 80-90, parizerul era aur, existau și rețete de sarmale cu miraculosul distilat roz din soia și aditivi. La fel ca pâinea neagră cu cartofi, parizerul s-a răzbunat în mileniul trei, este vedeta galantarelor, cârciumioarelor și covrigăriilor bântuite de coorporatiști. Ca și frații săi de sărăcie, cremvurștul, polonezul și salamul tip Victoria, parizerul s-a născut în Germania, pe vremuri de foamete.

Parizerul muncitoresc a luat deja fața mortadella în brutării şi restaurante. Prăjit sau în combinaţie cu pâine şi muştar, face furori în rândul tinerilor şi stârneşte amintiri celor care au crescut cu el. Acum, parizerul „de nevoie” s-a transformat în parizer „fancy” la ieşirile în oraş. Un produs ca la mama lui poate ajunge în București chiar la 60 kilogramul!

POLITICĂ Oana Țoiu: „Comisia Europeană nu poate trece peste capul României în negocierile cu Donald Trump”

23:25

SOCIAL Alexandru Rogobete, ministrul Sănătăţii: „Se va extinde lista de medicamente compensate”

22:57

Amintiri din copilărie, un gust simplu, dar care ne ţinea de foame. Nu este un sendviş zilnic. Costă 20 de lei. Cât mai puţine chimicale şi cât mai multă carne!, a dezvăluie Daniel Ion, brutar. „Doamne ce bine arată! Îmi e poftă! Vreau şi eu!”. Acestea sunt doar câteva dintre comentariile pe care le-am primit la postarea cu sandvişul cu parizer pe care l-am filmat astăzi. Sunt comentarii de la tinerii care nu au prins sendvişul cu parizer în copilărie. Prin comparație, părinţii lor cel mai probabil sunt sceptici la trend.

Made in Japan

Cine i-a prins perioada de glorie are cel puţin o amintire legată de gustarea muncitorească. Şi varianta pane este tot mai căutată. Şi-a făcut loc în meniurile restaurantelor care vând mâncare „ca la mama acasă”, dar în toi cu vremurile noastre: sub formă de burger.

Este un pesmet mai gros de origine din Japonia, l-am pus într-o chiflă de tip burger, japoneza aia care se împărţea duminica la biserică. La bază este muştarul, sus este gratinat cu un caşcaval de Ibăneşti, are o maioneză făcută de casă şi salată verde. În forma aceasta costă 45 de lei”, a spus Bogdan Alexe, proprietar restaurant, citat de Observator.

Născut pe vremuri de foamete

Cea mai veche reţetă de parizer am găsit-o în 1944 şi a fost de inspiraţie germană. Parizerul la acea vreme era foarte dens, ca şi cum muşcai dintr-o bucată de friptură. După anii 70 s-a creat o consistenţă mai fină. Nu există parizer rău, important e să citim eticheta, a transmis Dana Pop, inginer în biotehnologii alimentare.

Parizerul s-a popularizat în România anilor ’80, în care alimentele de baza erau raţionalizate. Se spune că era produs din resturi de carne și soia. Ba chiar, din 1982, conţinea şi un aditiv radioactiv.

Citiți și: Rețeta parizerului de casă care a strâns peste 9 milioane de aprecieri pe Instagram