Soldatul Zelensky a promis că se va întoarce și s-a întors, însă a murit la puțin timp după ce rușii l-au eliberat din captivitate. Aceasta este povestea ucraineanului Valery Zelensky, militar al Brigăzii 53 mecanizate, care a fost returnat Ucrainei ca parte a schimbului „1000 pentru 1000”.
Soldatul Zelensky a fost eliberat la data de 25 mai. La mai puțin de o lună, pe 16 iunie, inima lui s-a oprit. Conform mărturisirii făcute de fiica lui, corpul bărbatului de 57 de ani nu a putut rezista efectelor torturii.
În captivitate, el a trăit cu gândul la familia sa, despre care, vreme de trei ani, a crezut că este sub ocupație. A visat să mai vadă o data ochii soției sale și a reușit să o facă. Vreme de 39 de luni cât a stat în captivitate în închisorile rusești, soldatul a îndurat torture cumplite.
Fiica sa, Veleria, a povestit că tatăl ei a fost un om puternic, fizic și spiritual.
„Tatăl meu a studiat pentru a deveni chimist-tehnolog. Acolo (la Sievierodonetsk) a întâlnit-o pe mama (…) A recunoscut imediat că ea era destinul lui. Întreaga viață pe care au petrecut-o împreună a fost o viață foarte romantică. S-au întâlnit la universitate, apoi au apărut copiii. (…) A inspirat o mulțime de oameni”.
Acesta a intrat în Poliție, iar după aceea a încercat să își construiască propria afacere, care a dat însă faliment. Apoi, s-a înrolat în armată și a fost promovat ca sergent major.
„Când a început ofensiva pe scară largă, li s-a spus că era nevoie de soldați voluntari pentru a participa la asalt. Patruzeci și opt dintre ei au spus: «Mergem». Tatăl meu era unul dintre ei. Era genist și trebuia să amplaseze mine la pod”, relatează fiica sa, potrivit Suspilne Donbas.
Bărbatul a fost capturat de ruși în estul Ucrainei. Familia, care se ascundea de atacurile rusești într-un subsol, avea să afle că a fost luat prizonier abia la câteva zile mai târziu.
Valery Zelensky a fost eliberat pe 25 mai 2025, după ce familiei i s-a comunicat telefonic asta.
„Cu toții am plâns de fericire pentru că, în sfârșit, cel mai rău vis din viața noastră s-a terminat. Am vrut să-i spunem atât de multe, să nu-și facă griji, pentru că știm asta, era foarte îngrijorat pentru noi. Când m-a sunat tata și a auzit că vorbesc ucraineană a fost încântat. Și eu și soțul meu am avut o poziție foarte dură: am decis că nu vom vorbi rusă, limba călăilor tatălui nostru. (…) Primul lucru pe care ni l-a spus: nu am predat pe nimeni. Cuvinte de onoare pentru el. Nu a trădat pe nimeni. Nu a spus nimic. Era dispus să îndure absolut totul, dar nu dezamăgea pe nimeni”, a povestit fiica.
„A visat la un nepot toată viața. Are două nepoate de la prima fiică – adică: păpuși, rochii – și spunea: «Când mă voi juca cu un skateboard pentru băieți? Vreau să am această șansă». Și în cele din urmă a avut o astfel de oportunitate”, mai spune fiica soldatului.
Tânăra a mai povestit cu câte speranțe s-au revăzut:
„Ne-am agățat de fiecare acțiune a lui. S-a întors foarte flămând și a spus: Când pot bea suc de rodie? Îmi doresc foarte mult un grătar. Vă rog să-mi aduceți totul: în special ciocolată, carne, brânză. Eu am făcut prăjituri cu brânză, dar nici măcar nu le-a putut mânca. De când s-a întors, nu a mâncat. Am crezut că problema este doar pancreasul. Medicii au început să trateze pancreasul, a făcut dializă, a făcut multe. Când era deja la terapie intensivă timp de o săptămână, acest lucru i-a afectat foarte mult aspectul. Era atât de epuizat încât a devenit o fantomă a lui însuși”.
În raportul medical scrie câte tipuri de torturi a îndurat.
„A avut mai multe răni, umărul nu a funcționat, brațul nu a funcționat. Consecința acestei torturi a fost că trupul era pur și simplu atât de epuizat încât s-a stins în doar o săptămână”, spune fiica.
„Sâmbătă a fost transferat la terapie intensivă, pentru că era într-o stare foarte gravă. Mama a fost cu el până la sfârșit”.
De precizat este că, prizonierii ucraineni duși în închisorile din Rusia, sunt în mod deliberat privaţi de asistenţă medicală. În plus, unii medici au luat parte la acte de tortură într-unul din penitenciare, a dezvăluit o comisie de anchetă a Consiliului ONU pentru drepturile omului.
CITEȘTE ȘI: