Dumitru Prunariu: „Am învățat să folosesc STELELE pentru orientare în spațiul cosmic”

Într-o ediție transmisă live de Gândul a emisiunii Realități Cosmice, Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a zburat în spațiu, a vorbit despre cum a învățat să se ghideze după stele. În dialogul purtat cu jurnalistul H.D. Hartmann, Prunariu a explicat care este procedura de navigare cosmică, dacă aparatura de la bord dă erori. Urmărește aici, integral, emisiunea lui HD Hartmann.

Dumitru Prunariu: „Trebuie să folosești trei stele, e vorba de o triangulație”

În dialog cu H.D. Hartmann, Dumitru Prunariu a vorbit despre cum a învățat să se ghideze după stele în spațiul cosmic. Cu 44 de ani în urmă, când acesta învăța despre zborul cosmic, nu existau aparaturi foarte evoluate. Tehnica era destul de greoaie și complexă, mai ales în fața vreunei erori. În orice problemă tehnică, cosmonautul trebuia să fie capabil să revină pe Pământ în siguranță. Din acest motiv, spune cosmonautul, a învățat să se ghideze după stele. Cu o matrice exactă, reușeau să se ghideze în cazul unei erori la bord. Când se urmează procedura de reintrare în spațiul terestru, cosmonauții erau învățați să navigheze după stele. Este nevoie de un complex de 3 stele care să ajute la ghidaj. Matricea se aplică pe geamul aeronavei și se înclină până când stelele acoperă găurile matricei. Atunci cosmonauții au unghiul potrivit de reintrare în orbita Pământului.

APĂRARE Marco Rubio, despre Iran și tensiunile cu Europa: Era să ajungă precum Coreea de Nord. La ce bun să fim membri NATO dacă nu ne putem folosi bazele

12:42

NEWS ALERT WSJ: Emiratele Arabe Unite se pregătesc să ajute Statele Unite să deschidă cu forța Strâmtoarea Ormuz

12:32

„Am învățat să folosesc stelele pentru orientare în spațiul cosmic, în caz că se defecta tot la bord. Acum 44 de ani, când am zburat eu, nu existau computere de genul acesta la bord. Am învățat să mă ghidez după stele, aveam niște grile speciale și arăta o anumită configurație a cerului. Noi trebuia să fim orientați așa, trebuia să ne uităm prin ele, să orientăm nava în așa fel încât stelele să acopere toate acele găuri. Când pierzi toată tehnologia, rămâi cu astfel de sisteme de orientare în spațiul cosmic, rămâi cu stelele și calculul din mintea ta. Puteam să orientez nava în așa fel încât atunci când cupla motorul acesta să o introducă în atmosferă unde trebuie, astfel încât să ajungă pe zonă în care era așteptată. Întotdeauna trebuie să ai variante de rezervă și rezervă la rezervă. Trebuie să folosești trei stele, e vorba de o triangulație. Trebuie să cunoști foarte bine orbita, să știi pe ce orbită te deplasezi. În primul rând, nava nu zboară așa prin spațiul cosmic, ea își urmează orbita ei care este bine stabilită. Noi orientam nava în jurul axei sale, în funcție de stele. Motorul este pe o anumită axă a navei. În momentul în care cuplăm motorul ca să frânăm, să reintrăm în atmosferă, motorul trebuie să fie spre înainte și înclinat cu câteva grade, exact, ca să îmi dea exact impulsul necesar ca să intru exact acolo în atmosferă. Ei bine, această orientare a navei în jurul axelor sale se putea face după stele. Avem niște matrici speciale cu orificii în ele. Aveam un instrument cu care le fixam bine pe geam, ne puteam uita și pe lângă ea pentru a vedea, în primul rând, contextul general al stelelor. Orientam nava cosmică astfel încât să se apropie acele stele după matricea noastră. Apoi priveam prin ea și foarte fin le orientam astfel încât stelele să pice în găurile respective. Atunci știam că trebuie să cuplăm motorul 100-120s, să frânăm ca să intrăm unde trebuie în atmosferă. Deci așa orientam noi nava noastră.”, a explicat cosmonautul.