Păcatul premierului Ilie Bolojan este că nu a înțeles un lucru. Încăpățânarea nu duce la nimic bun. Dimpotrivă. Nu face decât să trezească și mai multe resentimente, și mai multă rezistență. Unul dintre subiectele zilei, care a umflat din nou magistrații de adrenalină și cortizon, fie ei judecători sau procurori, este legat de cel de-al doilea proiect privitor la pensiile lor speciale.
Discriminatoriu, la fel ca primul proiect – spun magistrații la unison – pentru că Guvernul nu s-a uitat să modifice și legile celorlalți speciali, deși Comisia Europeană a solicitat asta. Pe scurt, dacă e să fie egalitate la redimensionarea de bun simț a pensiilor de serviciu cu cele bazate pe contributivitate, atunci să fie la toți cei care ies din tiparul comun!
Acum se pune, din nou, aceeași întrebare: ar trece sau nu ar trece acest nou proiect privind pensiile magistraților la CCR dacă ICCJ ar face sesizare, din nou, pe neconstituționalitate după o eventuală și ultrarapidă asumare a lui în fața Parlamentului de către premierul Bolojan? Să vedem ce-avem noi aici!
După eșecul “de formă” de la Curtea Constituțională, Coaliția a înaintat un nou proiect, din care nu s-a schimbat decât perioada de tranziție de la 10 la 15 ani, ca un favor pe care ai lui Bolojan au înțeles că trebuie să îl ofere, măcar atâta, justițiarilor și ca să aibă șanse de reușită la CCR dacă ICCJ va trece la al doilea asalt de neconstituționalitate.
Restul, în proiectul 2, a rămas aproximativ cum era la “prima strigare”, adică un maxim de 70 % din ultimul salariu net. Cu alte cuvinte, Guvernul zice “măi dragilor magistrați, vă facem o concesie, aia cu perioada de tranziție, dar a doua rămâne bătută în cuie!”.
E și asta o tactică, dar oare va ține la CCR a doua oară? Eu cred că, de data asta, DA! Pentru că mie-mi pare a fi ca la o partidă de poker în care Guvernul joacă la cacealma. Cu un as și un nouă în mână.
ASUL îl constituie exceptarea judecătorilor CCR de pe lista celor care trebuie să renunțe la 85% din pensie dacă vor să rămână angajați la stat (proiect de lege). Nouarul este, desigur, plenul CCR, format din nouă judecători. Prin această mită politico-jurisdictională, căci eu așa o cataloghez, Guvernul mizează pe câștigarea clemenței judecătorilor CCR dacă, după asumarea în fața Parlamentului a celui de-al doilea proiect de lege privind pensiile magistraților, ICCJ ar sesiza din nou Curtea.
Viața ne-a demonstrat că judecătorii CCR sunt în stare de orice, de mari surprize sau de dat cu propriul stâng în dreptul. Ba chiar și de anulat alegeri pe motiv de influensăreală și manipulare a minților alegătorilor.
Ba chiar și de declarat neconstituțională în parte legea pensiilor private – o mizerie, din punctul meu de vedere, pentru că judecătorii CCR au considerat că plata în tranșe a banilor din fondul de pensii private este constituțională, inclusiv prima retragere de maxim 30%.
În schimb, a mai decis Curtea, exceptarea bolnavilor de cancer de la această regulă este neconstituțională întrucât este discriminatorie față de pensionarii care suferă de alte afecțiuni. Așa că, mai bine nicio excepție, că nu are nevoie nimeni – după cum a decis Curtea, de toți banii acumulați la pilonul 2 – spre exemplu- când iese la pensie. Cică e mai bine să fie luați cu țărâita, câteva sute de lei lunar, timp de opt ani din ce a acumulat omul (dacă mai trăiește!), la pensiile private, de parcă sumele astea infime ar aduce “marea bunăstare” și nivelul de trai decent pe care statul e obligat, prin Constituție, să îl asigure cetățenilor prin măsurile de dezvoltare economică și de protecție socială.
Și de parcă dreptul de proprietate asupra banilor tăi nu mai există în raport cu ceea ce decide statul sau CCR peste noapte! Amintesc aici faptul că Înalta Curte, în sesizarea făcută la CCR pe Legea pensiilor private, a argumentat că sumele din conturile individuale ale Pilonului II reprezintă proprietatea privată a participanților.
În opinia judecătorilor ICCJ, legea a introdus restricții care afectează dreptul de proprietate și libertatea contractuală, deoarece limitează accesul la fonduri și impune reguli care nu existau la momentul aderării la sistem. CCR, mai presus de oricine, a dat cu flit Înaltei Curți! Absurdul logico-juridic e că CCR a admis în parte sesizarea ICCJ, dar singurul motiv pentru care a declarat legea neconstituțională nu se regăsește printre motivele invocate de instanța supremă. De ce or fi făcut asta CCR-iștii? De dragul Guvernului sau ce? E absolut scandalos ceea ce a făcut CCR, să rescrie dreptul de proprietate asupra banilor cetățenilor! Ca să nu mai punem la socoteală faptul că Pilonul 3 este o relație pur contractuală între doi privați!
Concluzionând, mă aștept ca CCR, de data asta, să se răsucească pe călcâi, dacă va fi cazul, și să admită că proiectul 2 care ar urma să fie asumat de premierul Bolojan în cea mai mare viteză, este – de data asta – constituțional.
Judecătorii CCR pot renunța la chinta royală din mână ca să ofere Guvernului câștig de cauză în schimbul exceptării lor de la interdicția cumulului pensiei cu salariul. Și cu prețul de a intra în conflict mutual cu puterea judecătorească!
AUTORUL RECOMANDĂ: