20:43
Diferența dintre Sidis și un geniu obișnuit era la fel de mare ca diferența dintre un geniu și un om obișnuit. Însă acest dar intelectual nu i-a adus fericirea, ci o viață marcată de singurătate, hărțuire mediatică și o retragere dureroasă în banalitate. Evident, totul este o speculație, dar caz de studiu pentru Hollywood.
La vârsta de 18 luni, William citea deja ziarul The New York Times. Până la vârsta de 8 ani, învățase singur opt limbi străine (latină, greacă, franceză, rusă, germană, ebraică, turcă și armeană) și, nemulțumit de acestea, inventase o limbă proprie numită „Vendergood”, care avea o gramatică complexă și logică. La 9 ani a fost acceptat la Harvard, dar universitatea i-a amânat intrarea până la 11 ani din cauza „imaturității emoționale”.
În 1910, la vârsta de 11 ani, a ținut o prelegere despre corpurile patru-dimensionale în fața Clubului de Matematică de la Harvard. Profesorii au prezis că va deveni cel mai mare matematician al secolului XX. Însă presiunea a fost distrugătoare. Presa îl urmărea peste tot, colegii îl ridiculizau, iar tatăl său îl folosea ca pe un trofeu.
Viața sa de adult a fost o fugă continuă de propriul geniu. S-a mutat din oraș în oraș, schimbându-și numele și acceptând doar slujbe necalificate, precum cea de funcționar sau contabil junior, unde munca presupunea doar adunări simple. De fiecare dată când colegii descopereau cine este cu adevărat, demisiona imediat și dispărea.

William James Sidis a murit în 1944, la vârsta de 46 de ani, în urma unei hemoragii cerebrale, singur, într-o cameră închiriată din Boston. Cel care ar fi putut descifra secretele universului a ales să își termine zilele calculând facturi, doar pentru a avea liniște.