Pronunțarea în dosarul Mineriadei a fost amânată din nou, conform deciziei judecătorilor de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ). Dosarul așteaptă de 36 de ani judecarea. Dosarul se află în procedură de cameră preliminară și judecătorii urmează să se pronunțe dacă va trece la judecata propriu-zisă. Un termen pentru pronunțare ar fi fost astăzi, 28 ianuarie 2026, dar judecătorii au amânat pentru data de 25 februarie, anul acesta.
Dosarul a fost trimis în instanță în 2020. În urmă cu doi ani, ca urmare a deciziei ÎCCJ prin care procurorii militari din cadrul PICCJ au fost obligați să finalizeze ancheta în urma contestațiilor formulate de Marian Moroșanu, zis «Ceaușescu», Radu Viorel și Asociația 13–15 iunie 1990, dosarul a fost retrimis la Parchetul General pentru reluarea de la zero a urmăririi penale, cu termen de finalizare stabilit pentru 31 iulie 2024.
Instanța a constatat nulitatea mai multor acte de urmărire penală, inclusiv a unor rezoluții emise de Parchetul Militar, printre care și cea din 9 iunie 2005, prin care fusese dispusă începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu.
În consecință, judecătorul a dispus excluderea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală și a hotărât restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare.
Această secție a reluat ancheta de la zero, realizând noi audieri în serie, însă ajungând la concluzii aproape identice, în pofida excluderii probelor declarate nule de instanță.
Conform rechizitoriului aflat pe masa judecătorului de la ICCJ la acest moment, în iunie 1990, cei mai înalți factori decizionali în statul român la acel moment, în frunte cu președintele decedat Ion Iliescu, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise patru persoane, două persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din București s-a desfășurat o manifestație de amploare, care s-a întins pe parcursul mai multor săptămâni, până la 13 iunie 1990.
Participanții contestau puterea politică instaurată în România după evenimentele din decembrie 1989 și solicitau, printre altele, interzicerea accesului în funcții publice de rang înalt pentru persoane cu trecut de activist de partid, crearea unei televiziuni independente.
Inculpații din dosar, în frunte cu fostul președinte Ion Iliescu, acum decedat, sunt acuzați de procurori că au pus la cale o acțiune represivă violentă, soldată cu mii de victime.
Procurorul de caz a arătat în rechizitoriu că, pentru punerea în aplicare a atacului, conducerea statului de la acea vreme a constituit un grup criminal cu structură sistemică și eterogenă, având caracter politic, administrativ, militar și civil. Acest grup a implicat un număr mare de persoane, fiecare având roluri și contribuții diferite la săvârșirea unor fapte comise la scară largă.
Potrivit descrierii din rechizitoriu, autorii materiali ai actelor cu caracter criminal s-au situat pe trepte inferioare ale ierarhiei grupului, în timp ce conceperea, coordonarea și dirijarea infracțiunilor au revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menționate.
Din probele administrate a rezultat conivența la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu jucând rolurile-cheie, însă modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane neparticipante la înțelegere”.
Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte:
1. moartea prin împușcare a 4 persoane;
2. violul a două persoane;
3. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1.311 persoane;
4. persecutarea prin privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1.211 persoane.