Povestea meșterului rrom din Brateiu care a cucerit Viena și New York-ul cu obiecte din cupru de 7.000 de lovituri. „Mă știe lumea ca fiind căldărarul de la Calvin Klein”

Mult timp marginalizați în România, rromii care reușesc în viață constituie un exemplu și pentru cei mai puțin norocoși sau ambițioși dintre semenii lor. Un astfel de model este un căldărar din județul Sibiu, al cărui nume a devenit sinonim cu măiestria și cu faima internațională. Cu ciocanul în mână și foaia de cupru pe nicovală, pasionat de meșteșugul său tot mai rar îmbrățișat chiar și în comunitățile rrome, Victor Clopotar din Brateiu transformă metalul în obiecte de o estetică incredibilă, care sunt selectate în marile expoziții internaționale, de la Viena, New York, Paris, Oslo sau Veneția. Sunt mici obiecte sau chiar piese de artă pentru care artizanul rrom are nevoie și de 7.000 de lovituri în cupru la fiecare.

Povestea sa inedită a fost publicată de TurnulSfatului  și conturează un vis devenit realitate. Victor provine dintr-o veche familie de căldărari, meșteșug preluat inclusiv în numele de familie, până când unui funcționar al stării civile i-a venit ideea să transforme „Căldărar” în „Clopotar”.

ACTUALITATE Nicușor Dan: „România își dorește oricât de mulți soldați americani”

21:08

ARMATĂ POLITICO: România și alte state NATO se luptă pentru trupe americane după ce Donald Trump a anunțat retragerea din Germania

20:59

Căldărar din moși-strămoși devenit Clopotar

În Brateiu, bărbații căldărari poartă frecvent prenumele Victor, Ioan sau Niculae. Cu numele de familie a fost mai complicat

„Pe străbunicul, bunicul și tatăl meu îi chema Căldărar. Așa trebuia să mă cheme și pe mine, însă mi-au scris greșit numele de familie în Clopotar. Așa am și rămas: sunt căldărar de meserie, și Clopotar după numele dat de un funcționar comunist”, povestește jovial Victor Clopotar.

Rom căldărar

Cei care vizitează localitatea Brateiu, aflată la doar câțiva kilometri de Mediaș, remarcă imediat casele făloase, adesea descrise ca palate, ale rromilor căldărari. Majoritatea sunt netencuite, însă Victor explică imediat acest paradox, mai ales că nu e vorba de un șiretlic menit să îi ferească de Fisc:

„Lumea crede că le lăsăm așa ca să nu plătim impozit. Aiurea! Suntem taxați ca toată lumea, doar că nu mai avem bani să le finisăm… .”

Un mister elucidat: de ce nu au palatele rromilor toalete

În casele lor, inclusiv în cele mari, cu câteva etaje și zeci de camere, căldărarii se feresc să își construiască toalete. Palatele au doar băi cu duș sau cadă, toaletele fiind amplasate exclusiv în anexe exterioare locuinței.

„În casele noastre, ale căldărarilor, chiar dacă sunt noi și mari, nu construim toaletă, ci doar băi cu duș sau cadă. Nu se cade să-ți faci nevoile în casa în care dormi și mănânci. Avem toalete construite lângă casă, într-o anexă”.

Tradiție continuată cu sfințenie. Diplomă de meșter popular la faimosul muzeu Astra din Sibiu

De-a lungul generațiilor, familia Clopotar a continuat cu sfințenie meșteșugul cuprului.

„Facem de toate: ibrice, tigăi, cratițe, oale, ceaune, fructiere, salatiere, cercei, brățări, tot felul de obiecte de decor. Cam tot ce ai nevoie sau îți trece prin cap. Tata și bunicul mi-au pus ciocanul în mână și nicovala în față, așa am făcut și eu cu fiul meu și așa va face el cu fiul lui”, mai povestește meșterul.

Talentul, inspirația și atracția către nou l-au adus pe Victor la Sibiu. Aici, cu sprijinul cuoscutului Muzeu Astra, a obținut diploma de meșter popular, care a devenit o poartă deschisă către nivelul următor.

Ciprian Ștefan, directorul Muzeul Astra din Sibiu – Foto: Facebook/Ciprian Ștefan

„M-a ajutat mult domnul Ciprian Ștefan (foto), directorul Muzeului „Astra”. Au urmat colaborări cu Muzeul „Dimitrie Gusti” din București, cu diferite organizații din Europa, care m-au invitat să particip cu lucrări la expoziții organizate în Austria, Statele Unite ale Americii, Suedia, Franța sau Italia. La unele am participat personal, alături de Maria, soția mea”, continuă Victor.

Lucrările sale au ajuns peste hotare

Cariera internațională a lui Victor este strâns legată de colaborarea cu designerii austrieci Nadja Zerunian și Peter Weisz. Nadja a lucrat ca designer pentru nume celebre precum Calvin Klein, Georg Jensen și Swatch. La rândul său, Peter Weisz a colaborat cu Boss și diverse reviste internaționale de design. Prin proiectele lor, Victor a avut șansa să creeze obiecte decorative pentru expoziții speciale, păstrând vie și nealterată tradiția milenară a căldărarilor.

Din neam de robi deportați de Antonescu în Transnistria

Faima internațională nu a păstrat însă smerenia nativă a lui Victor, care păstrează cu sfințenie memoria familiei, greu încercată odată cu deportarea decisă de mareșalul Antonescu:

„Provin dintr-un neam de robi, care au ajuns inclusiv în Transnistria, duși cu forța de Antonescu. Bunicul a mers cu căruța, s-a întors fără nimic, cu trenul. A muncit mult, alături de tatăl meu. Au reușit să cumpere, în 1986, casa brigadierului din Brateiu, pentru care au plătit la acea vreme aproape un sfert de milion de lei. Am vândut-o și am cumpărat un teren mai mare pe care am construit o casă nouă aici, la marginea satului. Acolo, în centru, meșteșugul nostru deranja vecinii. Nu e ușor să-ți bată cineva cu ciocanul în nicovală toată ziua”.

Obiectele lui Victor respectă rigorile designului vienez. Arta sa îi aduce o sumă de bani lunară care, deși modestă, îi oferă mândria admirației internaționale. „Mă știe lumea ca fiind căldărarul de la Calvin Klein”, spune el, amintind zâmbind de colaborarea cu Nadja Zerunian.

Artă în miniatură și o migală de povestit nepoților

La Viena, Victor și Maria au fost invitați la expoziția „7.000 de lovituri de ciocan”, unde au expus lucrări care necesită 7.000 de lovituri pentru a transforma cuprul în obiecte utile,  dar și frumoase, de la vase la fructiere cu forme surprinzătoare. Artă în miniatură.

„Eu primesc imaginea și cotele produselor, aleg materialele și le fac pe toate cu propriile mâini”, explică Victor.

În prezent, atelierul familiei Clopotar atrage turiști din toată lumea. Aceștia vin să admire în voie obiectele chiar în locul unde au fost create, să cumpere ibrice, tigăi, vaze, bijuterii sau mici obiecte de artă și să vadă pe viu demonstrații de meșteșug tradițional.

Brateiu, atestat acum 750 de ani și cunoscut sub numele de Pretai (sașii), Baráthely (maghiarii) sau Brateiu (românii și romii), este un sat unde etniile conviețuiesc armonios.

„Am preluat de la fiecare câte ceva: pălării de la sași, ii de la români și pantaloni de la maghiari, pe care i-am adaptat pentru confortul nostru la nicovală”, mai explică Victor.

Satul transilvan este păzit de coline molcome și dealuri împădurite, iar legendele despre comori și vitejie fascinează turiștii. Ghidul de la „Anii Drumeției”, Nicoleta Ocneriu, include obligatoriu atelierul lui Victor în traseele culturale.

„Ne va întâmpina cu bucate tradiționale și demonstrații de meșteșug. Poate chiar vom dansa după obiceiul romilor”, zâmbește Nicoleta.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

• „Pe noi ne cunosc și muștele”. Povești neștiute cu Ploieșteanu și Gigantu`, lăutarii care le cântă amintirile românilor
• Ministrul Culturii intervine în SCANDALUL „Louis Vuitton”: „Vom solicita recunoaşterea modelului iei cu şinoare, specifică zonei Sibiului”