20 februarie sau ziua în care democrația din România a murit pentru mai bine de 50 de ani

20 februarie nu reprezintă o sărbătoare, de asta în memoria colectivă românească a rămas aproape invizibilă. 20 februarie 1938 a fost una dintre acele zile în care istoria a cotit fără să facă zgomot, ziua în care democrația românească a început să fie scoasă din funcțiune, relatează Mediafax.

20 februarie sau ziua în care democrația din România a murit

La 20 februarie 1938, Palatul Regal a dat publicității textul unei noi Constituții, impusă prin decret de monarh și supusă, în doar câteva zile, unui plebiscit. Actul a fost promulgat la 27 februarie 1938 și a devenit fundamentul juridic al unui regim în care autoritatea se concentra în mod decisiv în mâinile regelui, marcând o ruptură clară față de modelul parlamentar consacrat în perioada interbelică.

Dictatura instaurată de Carol al II-lea al României a fost urmată de regimul condus de Ion Antonescu, în alianță cu mișcarea legionară, iar ulterior de instaurarea regimului comunist. România avea să rămână, pentru mai bine de jumătate de secol, sub conducerea unor regimuri autoritare, iar democrația nu va fi restaurată decât după 1990.

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1.552. Zelenski: „Ucraina rămâne fără sprijin crucial pentru sistemele antibalistice”

07:35

SPORT Costel Gâlcă, după ultimul său meci pe banca Rapidului: ”Dacă eu luam deciziile, erau total diferite / Trebuia să am alte clauze în contract”

07:34

Ce s-a întâmplat pe 20 februarie 1938

Criza care a dus la pasul din februarie a izbucnit după alegerile din 20-22 decembrie 1937. Niciuna dintre marile formațiuni, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, nu reușise să scoată o majoritate clară, iar Parlamentul rezultat a devenit un puzzle imposibil de „închis” fără compromisuri toxice, extrema dreaptă crescuse vizibil, iar Garda de Fier ajunsese suficient de puternică încât să sperie Palatul și să apese asupra străzii.

În locul unei coaliții, regele l-a numit prim-ministru pe Octavian Goga. Cabinetul a fost minoritar, fragil și contestat, iar tensiunile au crescut de la o săptămână la alta. La 10 februarie 1938, regele a înlăturat guvernul și a trecut la o formulă de putere care nu mai depindea de majorități parlamentare, instalând un cabinet condus de Miron Cristea. A fost începutul direct al Constituției decretate la 20 februarie.

Textul decretat în 20 februarie a fost urmat de un plebiscit „fulger” ținut la 24 februarie și de promulgarea din 27 februarie.