De ce doar oamenii au bărbie. Cum explică biologia această trăsătură unică

De ce doar Homo sapiens are bărbie este o întrebare care i-a intrigat decenii la rând pe biologi. O nouă cercetare sugerează că această trăsătură nu a apărut pentru un scop anume, ci ca efect secundar al altor transformări evolutive majore.

Oamenii sunt singurele primate care prezintă o bărbie proeminentă, o particularitate anatomică ce a alimentat numeroase ipoteze științifice. De la avantajele în masticație până la rolul în vorbire sau selecția sexuală, până acum explicațiile au fost diverse, însă niciuna nu a fost demonstrată definitiv.

Potrivit unei noi analize comparative a anatomiei craniene la oameni și maimuțe, bărbia ar putea să nu fi evoluat ca o adaptare cu un scop precis. Cercetarea sugerează că această proeminență a maxilarului inferior este, cel mai probabil, rezultatul colateral al altor schimbări determinate de selecția naturală, scrie newscientist.com.

MESAJ Gândul urează tuturor cititorilor, colaboratorilor și partenerilor Paște fericit! Hristos a înviat!

00:00

LIVE Hristos a înviat!

23:26

„A existat tendința de a presupune că fiecare trăsătură care diferă semnificativ între specii a fost modelată de selecția naturală într-un scop specific, dar această viziune „intenționată” asupra evoluției este inexactă. Evoluția este adesea mai haotică și mai puțin direcționată decât se așteaptă sau presupun oamenii.”, spune Noreen von Cramon-Taubadel de la Universitatea din Buffalo, statul New York.

Ce spun noile cercetări despre evoluția Homo sapiens

Din punct de vedere anatomic, bărbia reprezintă o extensie osoasă a maxilarului inferior, situată dincolo de dinții frontali. Nicio altă specie de hominizi, nici măcar cele mai apropiate rude ale noastre, nu prezintă această caracteristică, motiv pentru care bărbia a devenit un criteriu esențial în identificarea fosilelor de Homo sapiens.

Pentru a înțelege originea acestei trăsături, cercetătorii au analizat 532 de cranii aparținând oamenilor și altor 14 specii și subspecii de maimuțe moderne, inclusiv cimpanzei, bonobo, gorile, urangutani și giboni, aflate în colecții muzeale. Au fost măsurate 46 de distanțe între repere anatomice precise ale capului și maxilarului, dintre care nouă vizau zona asociată bărbiei la oameni.

Datele obținute au fost integrate într-un arbore evolutiv, iar cercetătorii au estimat forma probabilă a capului și maxilarului ultimului strămoș comun al maimuțelor. Ulterior, au fost aplicate modele genetice pentru a stabili dacă modificările observate depășesc ceea ce ar fi de așteptat în urma unei simple derivații genetice aleatorii.

Ce spun rezultatele studiilor

Rezultatele arată că doar trei dintre trăsăturile asociate bărbiei au fost probabil selectate direct de evoluție. Celelalte par să fie fie neutre din punct de vedere adaptativ, fie simple consecințe ale transformărilor apărute în alte regiuni ale craniului.

Pe măsură ce strămoșii oamenilor au adoptat postura verticală, baza craniului s-a modificat, iar fețele au devenit mai retrase sub cutia craniană. În același timp, creșterea volumului cerebral și schimbările alimentare au redus necesitatea unor dinți frontali mari și a unor mușchi puternici de mestecat, ceea ce a dus la micșorarea maxilarului superior. Acest proces a permis maxilarului inferior să se proiecteze dincolo de dinți, formând ceea ce astăzi numim bărbie.

Astfel, bărbia pare să fie o consecință indirectă a altor adaptări majore, precum dezvoltarea creierului, reducerea aparatului masticator și schimbarea posturii corpului.

„Selecția pentru o anumită regiune a corpului poate avea un efect în lanț asupra altora”, subliniază von Cramon-Taubadel.

Pentru Alessio Veneziano de la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris, aceste concluzii indică bărbia drept „un exemplu clasic” de neadaptare.

„Mereu mi se pare fascinant să văd confirmarea unor tendințe evolutive importante care apar în mod neadaptativ”, afirmă el.

Astfel de trăsături sunt cunoscute în biologie sub numele de spandrels, un termen împrumutat din arhitectură, care descrie forme apărute ca efect secundar al structurii generale. Buricul uman sau brațele scurte ale Tyrannosaurus rex sunt adesea invocate ca exemple similare.

„Doar pentru că o caracteristică observabilă, cum ar fi bărbia, pare a fi un „element” distinct, nu înseamnă că evoluează de fapt ca o unitate independentă”, explică James DiFrisco de la Institutul Francis Crick din Londra.

Recomandarea autorului:

România și Bulgaria, printre campioanele UE la amprentă scăzută de carbon. De ce economia rămâne totuși intens poluantă