Într-o nouă ediție a emisiunii „Marius Tucă Show”, transmisă live de Gândul, prof. univ. dr. Dan Dungaciu a explicat care au fost motivele pentru care membrii partidului AUR au refuzat să voteze solicitarea CSAT privind cererea SUA de dislocare a forțelor militare în România. Urmărește aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Prim-vicepreședintele partidului AUR, profesorul Dan Dungaciu, spune că solicitarea CSAT privind amplasarea în România a unor avioane americane de realimentare, echipamente de monitorizare și comunicații satelitare ar putea presupune anumite riscuri pentru țara noastră în viitor. Motiv pentru care consideră imperioasă negocierea de pe poziții de forță și egalitate a unor garanții clare de securitate pentru România.
„Într-o asemenea confruntare, când tu te expui și ești la o distanță de o rachetă balistică de Iran, n-ar fi bine să știi clar despre ce-i vorba? Și atunci discuția este bună. Hai să zic că poți să încerci și asta la faza a doua, a negocierii. Să zici: «Dar dacă vin americanii, câți americani rămân aici?». Sau: «Acei mii de americani pe care i-ați scos din România, pentru că v-ați gândit că nu mai este un proiect de securitate în România, dar constatați că este un proiect de securitate, nu vreți să-i aduceți înapoi?». Și în al treilea rând: „Dar nu vreți să păstrați câți americani sunt în Polonia și în România? De ce din Polonia nu au plecat și din România au plecat?». Adică măcar să faci o negociere. Adică să zici, s-ar putea să mă expun în război, s-ar putea să devin cobeligerant. S-ar putea ca, după ce războiul se închide în Iran, într-un fel sau altul, și în Ucraina, să am două proiecte de securitate post-conflict.”
Separat de amenințarea care ar putea veni din Orientul Mijlociu, ne-am putea confrunta și cu o sursă de instabilitate la granițele noastre din partea Ucrainei, în cazul în care aceasta ar ieși din război fără garanții de securitate și cu resentimente față de Occident, atrage atenția analistul politic.
„Unul într-o Ucraină neamenajată, nearanjată, care urăște Vestul, care-i neînarmată. Al doilea, un Iran rețele, proxi, terți, oameni furioși, care îi urăsc pe toți cei de pe teritoriul cărora au fost bombardați și omorâți iranieni. Deci poți să mă trezești și cu problema asta. Dar eu am negociat cu americanii chestiunea asta, ca ulterior să mă pot securiza mai bine. Din orice criză poate să iasă o chestiune pozitivă. Deci primul aspect este securitatea românului și percepția lor. Al doilea: dacă măcar am negociat ceva… Nu s-a întâmplat nimic, nici pe prima dimensiune, nici pe a doua. Și atunci oamenii au spus: «Nu, așa ceva nu votăm». Nu în sensul că am votat împotrivă, nu votăm, pentru că lucrurile astea trec la pachet. Nu s-a votat. Nici măcar nu ne-am abținut. Pentru că e o chestie neclară. Și au presupus unii dintre noi, poate cu bună-credință, că puterea de negociere în acest moment a clasei politice de la București în raport cu America este atât de slabă încât, iertați-mă, o să spun, proști să fie americanii să nu profite.”