În 1991, opt oameni s-au izolat într-un dom de sticlă în deșertul Arizonei. Ce s-a întâmplat când oxigenul a început să dispară

În 1991, opt oameni s-au izolat într-un dom de sticlă în deșertul Arizonei. Ce s-a întâmplat când oxigenul a început să dispară și cum s-a încheiat experimentul bizar.

26 septembrie 1991. Opt persoane se izolează în Biosphere 2, un adevărat dom de sticlă și oțel, care se întinde pe 3 acri, în apropiere de Oracle, Arizona.

Au stat acolo doi ani, scrie spacedaily.com. Oxigenul din atmosfera lor sigilată a început să scadă și a ajuns la un nivel atât de scăzut încât a fost nevoie de oxigen din exterior.

Ce a încercat să fie Biosphere 2

Biosphere 2 a fost un experiment finanțat privat pentru a construi o „miniatură funcțională” a biosferei Pământului, izolată de restul planetei, pe care savanții o numeau Biosphere 1.

SCANDAL Senatorul PSD, Daniel Zamfir, către „neomarxiștii croasantiști” de la USR: „Vă doresc drum bun și cale bătută, în lada de gunoi a istoriei din care nu veți ieși”

12:43

REACȚIE Manfred Weber, liderul PPE, precizări după scrisoarea adresată Comisiei Europene referitoare la România

12:29

În interiorul sticlei sale se aflau cinci biomuri sălbatice, o pădure tropicală, un ocean cu recif de corali, o zonă umedă de mangrove, o savană și un deșert, împreună cu o zonă agricolă unde echipajul își cultiva hrana și un habitat uman unde trăia.

Obiectivele oficiale au fost cele legate de ecologie și o ambiție pe termen lung. Oamenii de știință doreau să studieze cum un sistem închis poate deservi un experiment.

Al doilea obiectiv, mai speculativ, era să învețe câte ceva despre sistemele de susținere a vieții, de care conviețuirea în spațiu ar depinde 100%, în viitor.

Echipele formate din patru bărbați și patru femei, cunoscuți drept biosferieni, trebuiau să locuiască doi ani în Biosphere 2.

Experimentul a fost criticat încă de la început și valoarea lui științifică a ajuns în atenția scepticilor.

S-a spus că ar fi vorba mai degrabă de un „spectacol”, decât de un experiment științific controlat. După cum a scris NPR în 2025, conflictele personale ale echipelor au devenit „virale” în presă, în defavoarea științei.

Episodul cu oxigenul este cel mai documentat din punct de vedere științific și merită analizat în detaliu.

Unde a dispărut oxigenul

Atmosfera din interiorul „cuștii de sticlă” a început cu 21% oxigen, un nivel normal. În lunile următoare, procentul a scăzut însă la 14%, adică nivelul de oxigen pe care l-ar experimenta un alpinist la o altitudine de 4.000 de metri. Cobaii umani lucrau zi și noapte, fapt ce a dus la oboseală și greutate în respirație.

Oxigenul nu se transforma însă în dioxid de carbon, ci pur și simplu dispărea în „neant”. Sau nu?

Explicația, identificată în timpul misiunii și confirmată ulterior, are două părți juxtapuse. Solul din zonele agricole a fost îmbogățit deliberat cu materie organică, pentru a susține o populație vastă de microbi.

Acești microbi au consumat oxigenul și au produs dioxid de carbon într-un ritm alarmant, iar plantele din interior nu au reușit să „lupte” cu fenomenul, prin fotosinteză.

Dioxidul de carbon a fost absorbit de betonul din structura experimentală. Mark Nelson, unul dintre cei opt membri ai echipelor, a descris cum oxigenul a început să dispară în decursul a 16 luni la rând.

Ce a demonstrat acest episod

Problema cu oxigenul a fost dovada că Biosphere 2 a eșuat lamentabil. Interacțiunea dintre solul bogat, respirația microbială și betonul „pur” nu a fost anticiopată în faza de proiectare.

Lecția a fost nu că „oamenii nu pot construi ecosisteme închise”, ci că „un mediu închis conține fiecare suprafață a sa, inclusiv pe cele la care nimeni nu s-ar fi gândit că fac parte din ecologie”. Betonul nu este considerat în lumea obișnuită o componentă a unei atmosfere. În domul de 3 acri, acest lucru era, însă, valid.

Cum s-a încheiat experimentul Biosphere 2

Prima echipă a încheiat cei doi ani de experiment în 26 septembrie 1993. A doua a plecat acasă în 1994, cu șase luni înainte de termen, în urma unor scandaluri în zona de management.

Ansamblul a avut apoi mai mulți proprietari și în prezent este administrat de Universitatea din Arizona, care studiază acolo științele Pământului, în cadrul unor experimente controlate de mediu, fără a mai folosi cobai umani.

Autorul recomandă: