Psihologii spun că a vorbi de unul singur nu e semn de singurătate, ci o modalitate eficientă prin care creierul procesează problemele. Astfel, rostirea unui lucru cu voce tare este un indiciu puternic de recuperare a informațiilor care ajută creierul să localizeze, scrie El Economista.
Dacă există o practică comună tuturor oamenilor din lume, aceasta este obiceiul de a vorbi cu noi înșine. A purta conversații cu noi înșine este o activitate zilnică în care ne revedem evenimentele din ziua respectivă, ne amintim experiențele trecute sau pur și simplu încercăm să înțelegem unele dintre gândurile care ne trec prin minte.
Unii oameni susțin că nu fac acest lucru și îl consideră o boală mintală. Cu toate acestea, numeroase studii indică faptul că implicarea în dialogul interior ajută la recuperarea amintirilor, la creșterea încrederii în sine și la creșterea concentrării, printre multe alte beneficii. Gary Lupyan, profesor asociat de psihologie la Universitatea din Wisconsin, SUA, și cercetător al impactului dialogului interior asupra memoriei, a discutat acest subiect la BBC.
Vreme de mulți ani, oamenii de știință și experții au încercat să rezolve mistere comportamentale, inclusiv obiceiul de a vorbi de unul singur. Unul dintre ei a adunat un grup de oameni care se uitau la obiecte pe un ecran. Cei care denumeau cu voce tare obiectul pe care îl vedeau (vorbeau cu ei înșiși) puteau localiza obiectele de pe ecran mai rapid.
„Rostirea unui nume cu voce tare este un indiciu puternic de recuperare”, a declarat expertul pentru publicația media britanică. „Gândește-te la asta ca la un declanșator pentru o informație din mintea ta. Auzirea numelui exagerează ceea ce s-ar putea întâmpla în mod normal pur și simplu atunci când ți-l amintești. Limbajul accelerează acest proces.” Prin urmare, înțelegem că a vorbi cu sine însuși poate fi benefic în acest sens.
La rândul său, psihologul și cercetătoarea americană Laura E. Berk afirmă că acest obicei nu dispare niciodată, iar numeroase studii îi susțin ipoteza. Potrivit experților, a vorbi cu sine însuși înseamnă că o persoană este capabilă să îmbunătățească memoria, să reflecteze mai eficient, să stabilească și să-și amintească obiective, să crească motivația, să promoveze dezvoltarea inteligenței și oferă nenumărate alte beneficii.
Totuși, există anumite cazuri în care vorbitul cu sine poate fi un simptom al unei tulburări mintale. În general, această caracteristică nu apare izolat, ci ea va fi însoțită de multe alte semne care ar trebui să ne alerteze. În cazurile de psihoză, vorbitul cu sine va fi însoțit de iluzii, halucinații și modificări de comportament, mai spune sursa citată.
Autorul recomandă: