Nebuloasa Globul de Cristal din constelația Taurului a scos la iveală un fenomen cosmic unic. Astronomii au surprins moartea unei stele la 1.500 de ani-lumină

O nouă imagine spectaculoasă surprinsă de astronomi oferă o privire rară asupra uneia dintre cele mai fascinante etape din viața unei stele. Nebuloasa NGC 1514, cunoscută și sub numele de „Globul de Cristal”, a dezvăluit un adevărat spectacol cosmic desfășurat la 1.500 de ani-lumină de Pământ.

O imagine impresionantă realizată cu ajutorul telescopului Gemini North din Hawaii a readus în atenția comunității științifice una dintre cele mai spectaculoase nebuloase planetare cunoscute. NGC 1514, supranumită „Nebuloasa Globul de Cristal”, a oferit detalii fără precedent despre procesul de moarte al unei stele și despre efectele pe care acest fenomen le poate avea într-un sistem format din două stele, scrie CNN.

Fotografia a fost realizată cu Spectrograful Multi-Obiect Gemini, un instrument performant instalat pe telescopul amplasat pe vulcanul stins Maunakea. Deși observația nu a avut inițial un scop științific precis, rezultatul a depășit toate așteptările cercetătorilor.

SOCIAL Ce spune ministrul Muncii despre creșterea pensiilor în 2027. Anunțul lui Florin Manole

11:28

CONTROVERSĂ Elon Musk acuză Ucraina că a încălcat termenii și condițiile de utilizare ale serviciului Starlink și l-a folosit în atacuri „menite să ucidă oameni“. „Această lacună a fost eliminată săptămâna trecută“

11:03

„Este o modalitate de a împărtăși oamenilor cât de uimitor este universul nostru, așa că nebuloasa nu a fost o țintă științifică, ci a fost aleasă doar pentru că arată foarte cool”, a declarat Travis Rector, astronom și membru al echipei NOIRLab.

Foto: X/@konstructivizm

Un „dans cosmic” între două stele

Nebuloasa se află în constelația Taurului și este formată în jurul unui sistem stelar binar, adică două stele care s-au format împreună și orbitează una în jurul celeilalte. Potrivit NASA, mai mult de jumătate dintre stelele din Calea Lactee fac parte din astfel de sisteme.

În cazul Nebuloasei Globul de Cristal, una dintre stele și-a epuizat combustibilul și a început să își elimine straturile exterioare în spațiu. Materialul rezultat formează o structură complexă de gaze și praf care înconjoară nucleul rămas, cunoscut sub numele de pitică albă.

„Prima stea își aruncă straturile exterioare. Cealaltă stea, doar prin faptul că orbitează în jurul primei stele, amplifică într-un fel lucrurile și creează aceste forme frumoase și complexe”, a explicat Travis Rector, profesor de fizică și astronomie la Universitatea din Alaska Anchorage.

Foto: X/@LuisADomDaly – Imagine cu rol ilustrativ

Forma neobișnuită a nebuloasei este influențată de mișcarea celei de-a doua stele, care completează o orbită în aproximativ nouă ani. Pe măsură ce aceasta traversează norul de gaz aflat în expansiune, modelează structura nebuloasei într-un mod comparat de astronomi cu procesul de formare a vatei de zahăr.

Spectacolul în culori al universului

Imaginea impresionează și prin culorile sale intense. Nuanțele roșiatice provin de la hidrogenul fierbinte, în timp ce albastrul strălucitor este generat de oxigenul încălzit la temperaturi extreme. Aceste gaze reprezintă componentele principale ale majorității nebuloaselor planetare.

Astronomii continuă să studieze acest obiect cosmic chiar dacă a fost descoperit pentru prima dată în anul 1790 de celebrul astronom germano-britanic William Herschel. Tehnologia modernă permite însă observarea unor detalii imposibil de detectat în urmă cu două secole. Jan Cami, profesor de fizică și astronomie la Western University din Canada, compară nebuloasele planetare cu fluturii datorită varietății impresionante de forme și culori.

„Dacă te uiți la același obiect cu Telescopul Spațial James Webb, ai jura că te uiți de fapt la un obiect complet diferit”, a declarat Jan Cami, profesor de fizică și astronomie la Western University.

Specialiștii consideră că monitorizarea acestor structuri cosmice este esențială pentru înțelegerea ultimelor etape din evoluția stelelor. Nebuloasele planetare există doar aproximativ 10.000 de ani, o perioadă extrem de scurtă la scară astronomică, ceea ce oferă cercetătorilor oportunitatea rară de a observa schimbări semnificative într-un interval de doar câțiva ani.

„În 10 sau 20 de ani, poți vedea cum se schimbă temperatura stelei centrale, poți observa ce fel de efect are asupra nebuloasei. Și poți vedea cum acest material se extinde în spațiu, oferindu-ți informații despre cât de repede pierde masa steaua”, a spus Jan Cami.

Chiar și pentru astronomii obișnuiți să observe zilnic fenomene cosmice spectaculoase, Nebuloasa Globul de Cristal continuă să provoace uimire.

„Am văzut multe imagini și, la un moment dat, te gândești: probabil că am văzut aproape totul, iar apoi primești ceva de genul acesta și, Doamne, este din nou spectaculos”, a declarat Jan Cami.

Recomandarea autorului