Cum s-au aliniat planetele pentru Putin, în anul 1999. Viitorul lider de la Kremlin învățase din înfrângerea din 1996. „Palid ca moartea, rătăcea în tăcere prin Palatul Mariinski”

În anul 1999, planetele s-au aliniat pentru Vladimir Putin. Chiar dacă pare exagerat, noua istorie a Rusiei și a întregii omeniri a început acum 30 de ani, însă, în 1996. Înfrângerea electorală neașteptată și la limită a primarului de atunci din Sankt Petersburg, Anatoli Sobchak, l-a propulsat pe Vladimir Putin la Moscova. Înfrângerea lui Sobchak, însă, nu fusese o certitudine.

La începutul anului 1996, Sobchak, primul primar ales democratic al orașului Sankt Petersburg, nu și-a dat seama cât de nepopular devenise și era sigur că victoria în alegerile viitoare era de drept a sa.

MILITAR Armata Marii Britanii a publicat salariile soldaților și ofițerilor săi. Cât câștigă un militar în funcție de gradul pe care îl are

12:39

METEO România, sub semnul codului galben de inundații. Potopul a făcut ravagii în mai multe zone din țară. Ce se întâmplă în următoarele 24 de ore

12:30

• Însă unii dintre subordonații lui Sobchak nu erau atât de siguri.
• Unul dintre cei trei prim-adjuncți ai săi, Vladimir Iakovlev, era deja ocupat să se gândească la propriul viitor la Kremlin.
• „Începuse să cocheteze cu criticii lui Sobceak, criticând starea orașului”, notează Serghei Șelin pentru The Moscow Times.

Un alt prim-adjunct, Alexei Kudrin, a văzut acest lucru ca pe un atac personal și, așa cum li s-a părut jurnaliștilor la acea vreme, era confuz în legătură cu ceea ce avea de făcut în continuare.

„Și apoi a fost Putin, care a evitat publicitatea, așa cum făcuse întotdeauna. Părea să se comporte ca și cum alegerile nu ar fi fost treaba lui”, amintește Serghei Șelin.

Vladimir Putin – 1999

În 1996, Putin a tratat acel prim eșec electoral ca pe o formalitate

Alegerile pentru funcția de primar din 1996 nu au fost prima înfrângere electorală a lui Putin.

În anul precedent, în calitate de șef regional al partidului „Casa Noastră – Rusia” al premierului Viktor Cernomirdin, Putin a condus campania partidului pentru Duma de Stat la Sankt Petersburg.

„Acolo, partidul a obținut 13% din voturi – mai puțin decât la Moscova. Dar a fost un eșec la nivel național, din orice punct de vedere. Judecând după toate aparențele, Putin a tratat acel prim eșec electoral ca pe o formalitate care nu avea nicio legătură cu viitorul său politic.

• Nu a depus niciun efort pentru a face campanie electorală. I-a angajat pe alții care puteau să-i facă treaba în locul lui și, în cele din urmă, să-și asume responsabilitatea.
• La început, nici el nu a văzut alegerile guvernamentale ca pe ceva ce i-ar putea pune capăt carierei.
• A început să împărtășească teama colegului său mai sensibil, Kudrin, abia mai târziu.

Se spune adesea că Putin a fost șef al sediului central al campaniei lui Sobceak. Acest lucru nu este adevărat. În acele vremuri, existau de obicei mai multe sedii centrale, un aranjament amatoricesc care garanta haosul”, continuă Serghei Șelin.

Vladimir Putin în același an, 1999 / Foto – Wikimedia Commons

„Ura lui Putin față de dezbateri provine din această experiență”

Era inevitabilă înfrângerea lui Sobchak? Deloc. În afară de slăbiciunea organizatorică și incompetența electorală a echipei lui Sobchak, aceasta a avut pur și simplu ghinion.

„În primul rând, Sobchak, de obicei un orator renumit, a pierdut pe neașteptate dezbaterea televizată.

• L-a subestimat pe presupusul prostuț Iakovlev, care, de fapt, era un interpret și polemist talentat.
• Ura lui Putin față de dezbateri provine din această experiență, care, bineînțeles, l-a zdruncinat.
• Apoi, în ziua turului doi, locuitorii lui Sobchak au avut parte de o altă surpriză – vremea.
• Un sondaj realizat cu o zi înainte a arătat că, cu cât prezența la vot era mai mare, cu atât șansele lui Sobchak erau mai mari.

Dar vremea din ziua alegerilor a fost frumoasă, iar publicul s-a grăbit să iasă din oraș. Rezultatul a fost o scădere cu 190.000 de alegători ai numărului de votanți față de primul tur.

În final, Iakovlev l-a învins pe Sobceak cu 28.000 de voturi și a câștigat cu 47,5% la 45,8%. În timp ce voturile erau numărate în acea seară, un Putin palid ca moartea rătăcea în tăcere prin Palatul Mariinski. Se făcuse istorie”, punctează Serghei Șelin.

Vladimir Putin – 2026 / Foto – Mediafax

Primul succes al carierei lui Putin la Moscova

Nimic nu ne împiedică să presupunem că, în timp, Putin ar fi fost ales guvernator al Sankt Petersburgului cam în același mod și cu aceeași aură de popularitate cu care a fost ales președinte al Rusiei în 2000 și 2004.

„Dar istoria a ales o altă cale pentru el. Să-i lăsăm pe psihanaliști să judece impactul înfrângerii din 1996 asupra lumii interioare a viitorului lider al Rusiei.

Primul succes al carierei lui Putin la Moscova a fost un produs secundar al luptelor interne ale elitei de acolo.

• La doar câteva săptămâni după alegerile de la Sankt Petersburg, clanul reformist și tehnocrat al lui Anatoli Ciubais a prevalat asupra unei facțiuni loiale conduse de Alexandr Korjakov.

Anatoli Ciubais / Foto – Wikipedia

• După ce Elțin a câștigat alegerile prezidențiale din 1996, în ciuda faptului că afacerea Xerox îi expusese corupția cu doar câteva săptămâni mai devreme, tehnocrații au câștigat putere decisivă, permițându-le să modeleze conducerea țării.

Chubais însuși a devenit șeful administrației prezidențiale la mijlocul lunii iulie 1996, devenind al doilea cel mai important om din țară.

Putin avea legături și cu Korjakov. Chubais nu-l îndrăgea pe Putin. Dar, cel mai probabil, Kudrin, care tocmai se mutase la Moscova, l-a ajutat pe Putin să obțină un loc de muncă în departamentul de administrare a proprietăților prezidențiale în august 1996”, mai scrie Serghei Șelin.

„Putin a arătat că învățase lecția eșecului său anterior de la Sankt Petersburg”

 Mai târziu, când s-a mutat la Ministerul Finanțelor în martie 1997, Kudrin l-a mutat pe Putin în vechea sa funcție de șef al agenției însărcinate cu supravegherea și auditarea administrației prezidențiale.

„În acest rol, Putin a devenit pentru prima dată un jucător important în intrigile elitei rusești. Spre deosebire de posturile sale anterioare, această poziție putea servi cu adevărat drept rampă de lansare către vârful puterii.

• Putin a devenit un candidat la succesiunea lui Elțîn abia în 1998.
• A fost momentul în care clanul Chubais și rețeaua de patronaj pe care o construise cu doi ani mai devreme s-au prăbușit.
• La fel ca și căderea regimului Sobceak, acest eșec nu a fost inevitabil.
• Dar foștii membri ai serviciilor de securitate au apărut ca oamenii cei mai bine plasați pentru a construi o nouă autocrație.

Putin a arătat că învățase lecția eșecului său anterior de la Sankt Petersburg. Apoi a reușit să se distanțeze la timp de prietenii săi ciubaizi căzuți în dizgrație. Venise momentul pentru oameni ca el, iar el simțea acest lucru”, explică Serghei Șelin.

Boris Elțîn – 1991 / Foto – Profimedia Images

Putin, omul potrivit la locul potrivit

Ca om al serviciilor de securitate, loial și lui Elțin, Putin s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit.

„În doar un an și jumătate, a urcat patru sau cinci trepte în funcție, până când, pe 31 decembrie 1999, a devenit președinte interimar al Rusiei.

• Dacă stelele s-ar fi aliniat puțin diferit, Putin poate că nu ar fi trebuit să privească dincolo de Sankt Petersburg.
• Dacă nu ar fi început niciodată să urce pe scara puterii, poate că un alt om din serviciile de securitate ar fi devenit conducătorul Rusiei la începutul secolului XXI.

Indiferent de numele său de familie – Primakov, Stepașin, oricine – bagajul său politic nu ar fi diferit prea mult de cel al lui Putin.

• Rusia ar fi petrecut totuși sfârșitul anilor 1990 și ar fi alunecat, ulterior, într-o dictatură de lungă durată.
• Dar nu sunt sigur că, 30 de ani mai târziu, acea dictatură ar purta un război la scară largă împotriva Ucrainei.

Nu orice autocrat este capabil să meargă atât de departe. Doar cineva cu experiența și temperamentul lui Putin poate fi”, încheie Serghei Șelin analiza publicată de The Moscow Times.