Cât poate rezista România fără țițeiul kazah? Expert în energie: Primele probleme ar putea apărea la motorină

România dispune oficial de stocuri petroliere pentru aproximativ 90 de zile. Însă această cifră nu înseamnă că benzinăriile pot continua să livreze toate tipurile de carburanți, la nivelul actual al consumului, timp de 3 luni, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Motorina, principalul punct slab al României

O analiză realizată de aceasta observă că, într-un scenariu sever în care importurile de țiței din Kazahstan ar fi întrerupte timp de 6 luni, dar nu ar putea fi înlocuite rapid cu alte volume, România devine deosebit de vulnerabilă la motorină, nu la benzină.

„România are oficial stocuri petroliere pentru aproximativ 90 de zile. Dar această cifră, repetată fără explicații, poate crea o falsă senzație de securitate”, afirmă expertul în energie Dumitru Chisăliță.

Expertul în energie Dumitru Chisăliță

România produce anual aproximativ 2,7 milioane de tone de țiței, aproape trei sferturi din necesarul național fiind acoperit dinstocuri comstoc importuri. În ultima perioadă, peste 60% din importurile de țiței au provenit din Kazahstan.

Ce conțin rezervele petroliere ale țării

Datele europene expuse în analiză arată că România deținea, în 2025, aproximativ 2,038 milioane de tone de stocuri de urgență. Din această cantitate, circa 1,081 milioane de tone, echivalentul a 53%, erau reprezentate de țiței și alte materii prime destinate rafinăriilor. Alte aproximativ 957.000 de tone sunt produse petroliere finite și semifinite.

O parte dintre stocuri nu este păstrată fizic pe teritoriul României. Potrivit explicațiilor Ministerului Energiei, stocurile aflate efectiv în țară ar acoperi aproximativ 45 de zile. Echivalentul altor 45 de zile este constituit, prin delegare, în alte state ale Uniunii Europene.

Stocurile din străinătate nu pot ajunge rapid la pompă

Specialistul subliniază că stocurile externe există fizic, însă trebuie mai întâi eliberate, încărcate, transportate, descărcate și distribuite. Dacă sunt constituite sub formă de țiței, acesta trebuie ulterior rafinat.

Produsele finite aflate în depozitele din țară ar putea ajunge la consumatori, în condiții normale, în 2-7 zile. Dacă se află în porturi sau în incinta rafinăriilor, termenul ar putea crește la 4-10 zile. În cazul țițeiului aflat în România, transportarea, rafinarea, certificarea și distribuirea produselor finite ar putea necesita între 7-15 zile. Dacă o rafinărie funcționează la capacitate redusă sau a fost oprită, intervalul ar putea ajunge la 15-25 de zile.

Rafinăria Petromidia. Sursa: MEDIAFAX FOTO

Pentru produsele finite depozitate în alte state, termenul estimat este de 10-20 de zile într-un scenariu favorabil și de 20-35 de zile într-unul nefast. În cazul țițeiului păstrat în străinătate, aducerea, rafinarea și distribuirea ar putea necesita între 20 și 40 de zile.

„Stocurile externe trebuie mobilizate înainte ca depozitele interne să se apropie de limită. Dacă decizia este luată abia când apar primele goluri în aprovizionare, rezerva poate exista juridic, dar poate ajunge prea târziu economic”, avertizează Chisăliță.

Primele deficite locale, posibile la începutul lunii decembrie

În ipoteza severă a studiului, primele deficite de motorină ar putea surveni în jurul începutului lunii decembrie. Rezerva operațională s-ar putea apropia de epuizare în ianuarie 2027.

Cele mai expuse ar fi regiunile de Nord-Est, Vest și Nord-Vest, din cauza distanței față de rafinării și terminale, a capacităților regionale de depozitare și a eventualelor congestii de pe calea ferată. Ulterior, transportatorii ar putea începe să cumpere preventiv, agricultura ar putea primi volume mai mici.

Benzina ar putea rămâne disponibilă

Benzina nu ar intra într-o penurie națională în cele 6 luni analizate, mai arată studiul AEI. Consumul de benzină este mai redus decât cel de motorină. Producția rafinăriilor, împreună cu stocurile disponibile, ar putea acoperi necesarul.

O altă vulnerabilitate este kerosenul pentru aviație, stocul direct fiind redus, iar aprovizionarea depinde majoritar de funcționarea rafinăriilor. Scenariul de bază nu indică o penurie națională de combustibil pentru aviație. Totuși, oprirea uneia dintre marile rafinării ar putea schimba rapid situația, aeroporturile regionale, precum cele din Iași și Timișoara, fiind mai expuse decât Aeroportul Henri Coandă.