România traversează una dintre cele mai grave crize energetice din istorie, iar Centrala Nucleară de la Cernavodă funcționează practic la mila nivelului Dunării. Unitatea 1 a fost oprită, iar oprirea Unității 2 este doar o chestie de timp. În toată această perioadă, autorizația care îi permitea centralei să capteze apa necesară reactoarelor și să evacueze apele uzate a expirat pe 30 iunie 2026.
O lună mai târziu, exact documentul care ar trebui să arate în ce condiții poate fi folosită apa Dunării nu poate fi identificat în evidențele publice consultate. Nu vorbim despre o hârtie ”decorativă”, rătăcită într-un sertar. Ci despre actul care condiționează tehnic și juridic exploatarea instalațiilor prin care centrala ia și evacuează apă. Fără această apă, reactoarele nu pot fi răcite și nu pot produce energie.
Așadar, documentele oficiale de pe site-ul Nuclearelectrica arată că autorizația de gospodărire a apelor nr. 72 din 6 septembrie 2021, care reglementa „alimentarea cu apă și evacuarea apelor uzate pentru U1 și U2 de la CNE Cernavodă”, era valabilă numai până la 30 iunie 2026. Actul fusese emis de Administrația Națională „Apele Române”.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F08%2Fautorizatie.png)
La mai puțin de o lună după expirarea autorizației, nivelul Dunării a devenit atât de scăzut încât Unitatea 1 a fost oprită controlat.
Pe 29 iulie, Nuclearelectrica anunța oficial că și Unitatea 2 urma să fie oprită în seara aceleiași zile sau în dimineața de 30 iulie, din cauza nivelului „extrem de scăzut, fără precedent” al Dunării. Compania confirma că Unitatea 1 se afla deja în stare oprită sigură.
A doua zi, compania a revenit: Unitatea 2 rămânea conectată la Sistemul Energetic Național, după ce specialiștii constataseră că parametrii încă permiteau funcționarea în siguranță. Nuclearelectrica a subliniat însă că operarea era doar temporară și că oprirea reactorului putea deveni necesară „în orice moment”, în funcție de evoluția Dunării.
Cu alte cuvinte, România a ajuns să depindă de fiecare centimetru de apă, dar autoritățile nu prezintă public actul care stabilește condițiile în care centrala poate folosi tocmai această apă.
Specificăm că autorizația de gospodărire a apelor nu este autorizația nucleară de funcționare. Nu stabilește dacă reactorul este sigur din punct de vedere nuclear, ci reglementează folosirea apei fără de care reactorul nu poate funcționa.
În cazul Cernavodă, documentul stabilește, între altele, cantitățile de apă care pot fi captate, instalațiile utilizate, condițiile de evacuare, parametrii de calitate, temperaturile și obligațiile de monitorizare.
Documentele de mediu ale Nuclearelectrica indicau pentru Unitățile 1 și 2 un volum maxim autorizat al apei tehnologice de 9.331.200 de metri cubi pe zi. Este un plafon tehnic, nu cantitatea de apă „consumată” definitiv, deoarece cea mai mare parte este evacuată ulterior, însă cifra arată dimensiunea uriașă a operațiunii reglementate practic prin această autorizație.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Fcernavoda.webp)
Centrala Nucleară Cernavodă
Tocmai când debitul Dunării este extrem de scăzut, documentul actual ar trebui să ne arate dacă volumele autorizate au rămas aceleași, dacă au fost introduse restricții, ce limite de exploatare au fost stabilite și în ce condiții poate continua Unitatea 2.
Procedura legală obligă titularul să solicite o autorizație nouă cu cel puțin 60 de zile lucrătoare înainte de expirarea celei vechi. La expirare, autoritatea trebuie să emită un nou act, după analizarea documentației și verificarea în teren, dacă situația tehnică nu s-a modificat. Autorizațiile emise trebuie introduse de autoritate și în arhiva computerizată.
În evidențele publice consultate până la 3 august 2026 nu am putut identifica noua autorizație pentru alimentarea cu apă și evacuarea apelor uzate ale Unităților 1 și 2.
Registrul public central al Administrației Naționale „Apele Române” este, în plus, rămas în urmă: lista disponibilă public nu conține actele emise în 2026. Prin urmare, absența documentului din registru nu demonstrează, singură, că acesta nu a fost emis. Demonstrează însă o lipsă gravă de transparență într-un moment în care funcționarea centralei nucleare a devenit o problemă de siguranță energetică națională.
Totuși, în registrul Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral pentru iunie 2026 apare o autorizație nouă eliberată Nuclearelectrica pentru Depozitul Intermediar de Combustibil Ars – DICA. Aceasta nu acoperă însă alimentarea cu apă a reactoarelor U1 și U2. Autorizația veche a reactoarelor fusese emisă la nivel central de Administrația Națională „Apele Române”, ceea ce înseamnă că lipsa sa din registrul bazinal nu este o probă definitivă că nu există.
Ori autorizația există și este ținută departe de public, ori nu exista la expirarea celei vechi. Situația ar putea avea câteva explicații posibile.
Prima ar fi aceea că autorizația nouă a fost emisă, dar instituțiile nu au publicat-o și nici nu au actualizat evidențele.
A doua: Nuclearelectrica a cerut reînnoirea, însă procedura nu a fost finalizată nici până acum.
A treia, și cea mai gravă: o parte dintre operațiunile de captare și evacuare a apei ar fi continuat după expirarea documentului, fără o autorizație nouă sau fără un alt temei juridic explicit.
În acest moment, nu există suficiente dovezi pentru a putea afirma că Unitatea 2 funcționează ilegal ori că lipsa autorizației a provocat oprirea Unității 1. Motivul oficial al opririi este nivelul extrem de scăzut al Dunării.