A MURIT MIHAELA URSULEASA. Poliția exclude posibilitatea sinuciderii sau uciderii

Poliția austriacă exclude ipoteza de sinucidere sau crimă în cazul decesului pianistei române Mihaela Ursuleasa, constatat joi, la vârsta de 33 de ani, indicând drept cauză probabilă o „hemoragie cerebrală”, informează wien.orf.at.

Pianista Mihaela Ursuleasa a fost găsită decedată în apartamentul ei din Viena, joi, de către impresara artistei, Andreea Butucariu.

Potrivit poliției austriece, cauza decesului poate fi „o hemoragie cerebrală” sau „o căzătură fatală”.

Mihaela Ursuleasa trebuia să susțină două concerte la București, cu Orchestra Națională de Tineret, care au fost anulate din cauza stării de sănătate a artistei. De asemenea, ea trebuia să concerteze, pe 4 august, în sala mare de la Konzerthaus Berlin, alături de Orchestra Națională de Tineret, în cadrul Young Euro Classic, cel mai important festival internațional pentru orchestre de tineret.

ACTUALITATEAvocatul Marius Harosa, unul dintre juriștii care au contribuit la victoria României în dosarul Roșia Montană, decorat post-mortem de Nicușor Dan

19:09

CONTROVERSĂAcuzațiile privind o a treia aventură a fostului CEO Nvidia amplifică speculațiile despre divorț. Soția lui Jensen Huang ar putea primi la partaj jumătate din averea sa de 140 de miliarde de dolari, devenind cel mai scump divorț din istorie

19:05

Mihaela Ursuleasa avea programate numeroase concerte în acest an, respectiv pe 18 și 19 august la Eisenstadt, Germania, pe 29 august la Varșovia, Polonia. Acestora li se adaugă un turneu pe care pianista română îl avea programat în mai multe orașe din Brazilia, între 29 septembrie și 9 octombrie. De asemenea, Mihaela Ursuleasa avea programate concerte și pe 19 octombrie la Mainz, Germania, pe 24 octombrie la Berna, Elveția, pe 12 noiembrie la München, Germania, pe 13 decembrie la Amsterdam, Olanda, și pe 16 decembrie Kempen, Germania, potrivit site-ului EAS Musikmanagement.

Născută pe 27 septembrie 1978, Mihaela Ursuleasa a avut șansa, la vârsta de 13 ani, să fie ascultată de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit posibilitatea de a-și construi întreaga pregătire muzicală printr-o bursă de studii la Viena, la clasa profesorului Heinz Medjimorec. Momentul decisiv al carierei sale a fost câștigarea marelui premiu la una dintre cele mai importante competiții internaționale, „Clara Haskil”, din Elveția – în 1999. Au urmat apariții sub bagheta lui Claudio Abbado la Viena, la Festivalul de la Sankt Petersburg și München, recitaluri la Roma, Frankfurt, Davos, Festivalul Schleswig-Holstein.

Mihaela Ursuleasa a concertat regulat alături de Filarmonicile din Hamburg, Köln, Bamberg, Rotterdam, Dresda și orchestrele Wiener Symphoniker, Concertgebouw din Amsterdam, Tonhalle din Zürich, Cincinatti Symphony Orchestra, de orchestrele radio din Viena, Varșovia, Berlin. A avut apariții încununate de succes la Carnegie Hall, Royal Symphony Hall.

Printre dirijorii cu care a colaborat se numără maeștri de seamă ai baghetei, ca Wolfgang Sawallisch, Paavo Järvi, Gerd Albrecht, Kurt Sanderling, Sir Neville Marriner și Dennis Russel Davies.

De un real succes s-au bucurat recitalurile ei din China, Japonia (cel de la Tokyo fiind inclus în ciclul „Pianiști ai anului 2001”) sau debutul londonez, în martie 2002, în Seria Internațională de Recitaluri Harrods, la complexul South Bank. Ecourile excelente ale recitalului de debut în Canada (august 2005) i-au adus artistei noi invitații pentru anul 2006 – recitaluri și concert cu Orchestra Simfonică din Montreal.

Parteneră rafinată în muzica de cameră, Mihaela Ursuleasa a apărut adesea la cele mai prestigioase festivaluri europene, îndeosebi alături de violonista Patricia Kopacinskaia.

În anul 2006, San Francisco Chronicle spunea despre Mihaela Ursuleasa că este „un fel de Beethoven”.

Pe parcursul carierei sale, Mihaela Ursuleasa a lansat două albume, în 2010, „Piano & Forte” (Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, Constantinescu; Berlin Classics), și în 2011, „Romanian Rhapsody” („Rapsodia Română nr. 1” a lui George Enescu, „Suita pentru pian” a lui Paul Constantinescu, două dansuri populare românești de Béla Bartók și trei piese de Franz Schubert).