23 august rămâne o filă importantă de istorie a secolului trecut, data fiind marcată de demiterea mareșalului Ion Antonescu.
La 23 august 1944, Regele Mihai I l-a demis pe Ion Antonescu și a cerut arestarea acestuia. Decizia a dus la încetarea guvernării militare și la schimbarea poziției României în război. În urma deciziilor luate la 23 august 1944, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei și s-a alăturat Aliaților, respectiv Națiunilor Unite – URSS, SUA și Anglia.
România a început tratativele pentru încheierea armistițiului și s-a aliat cu Uniunea Sovietică. În seara zilei de 23 august, Regele Mihai I s-a adresat populației și a citit Proclamația către țară.
În aceeași seară, Regele Mihai a transmis la radio mesajul prin care anunța încetarea alianței cu Germania și acceptarea armistițiului cu Națiunile Unite. România a început astfel să lupte împotriva Germaniei naziste.
După demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu, guvernarea țării a fost preluată de generalul Constantin Sănătescu. La 23 august 1944 a început o perioadă care avea să ducă, în anii următori, la schimbarea profundă a regimului politic din România.
Ziua de 23 august a devenit zi națională în timpul regimului comunist, fiind prezentată drept un moment important al istoriei țării. În perioada regimului comunist, 23 august a devenit sărbătoare națională și una dintre cele mai importante zile din calendarul oficial al României.
Pe măsură ce comuniștii au preluat controlul asupra României, rolul Regelui Mihai și al partidelor democratice în actul de la 23 august a fost diminuat în propaganda oficială. În schimb, data era prezentată drept momentul ”eliberării” țării de sub ocupația fascistă, iar în marile orașe erau organizate parade militare și manifestații de amploare. Mii de oameni participau la defilări, în timp ce muncitorii, elevii și reprezentanții diferitelor instituții erau mobilizați să ia parte la festivități.
Pentru regimul comunist, manifestațiile din 23 august aveau o funcție mult mai importantă decât simpla celebrare a unui eveniment istoric. Era o demonstrație de forță și de mobilizare. Participarea la parade era, în multe cazuri, organizată prin intermediul întreprinderilor, școlilor și instituțiilor.
Muncitorii repetau zile întregi coregrafiile și traseele de defilare. Se pregăteau pancarte, steaguri și portrete ale liderilor comuniști.