A dispărut „protecția politică” în Rusia? Instituțiile de forță trăiesc a doua tinerețe, „răsfățații Kremlinului” tremură. „Apropierea de o figură influentă nu te scapă de arestare”

După ce a invadat Ucraina, Rusia a trecut și trece printr-o perioadă fără precedent de arestări cu substrat politic. A fost „destructurat” clanul politic al fostului ministru al Apărării, Serghei Șoigu, cândva foarte puternic. Au fost arestați zeci de oficiali regionali, inclusiv guvernatori adjuncți. A apărut în scenariu sinuciderea lui Roman Starovoit, fost ministru al Transporturilor, care risca închisoarea. Nu în ultimul rând, trebuie puse pe o lungă listă și arestarea unor judecători de rang înalt.

Acest val aș arestărilor a fost însoțit de un program masiv de confiscări ale activelor, care i-a înfiorat pe cei cu contacte la nivel înalt, aceia care – odinioară – plecau de la premisa liniștitoare că sunt protejați.

„Cu alte cuvinte, sistemul este refăcut în mijlocul focului aprins de conflictul din Ucraina. Iar arestările și confiscările nu dau semne că acest foc s-ar stinge. Dimpotrivă, în timp ce Putin este preocupat de câmpul de luptă, regimul are nevoie de resurse pentru a continua războiul și de demonstrații simbolice de justiție”, scrie Tatiana Stanovaya într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Majoritatea oficialilor se simțeau în siguranță”

În unele cercuri, continuă Stanovaya, creșterea numărului de astfel de arestări este obișnuită să se atribuie ambiției personale a fiecărui ofițer de securitate. Într-o oarecare măsură, acest lucru este adevărat. La urma urmei, este treaba unui oficial de securitate să trimită oamenii după gratii, iar succesul său este judecat în funcție de numărul de arestări și de volumul bunurilor confiscate.

„Cu toate acestea, modificările aduse sistemului rus de constrângeri formale (și informale) asupra aparatului de securitate sunt la fel de importante.

Chiar și cele mai autoritare state – cărora le lipsesc o mass-media independentă, opoziție politică și un sistem judiciar independent – au mecanisme prin care, teoretic, s-ar putea limita represiunea.

• Multă vreme, principala constrângere asupra agențiilor de securitate a fost amintirea represiunii din epoca sovietică în rândul elitei și convingerea că acordarea unei puteri prea mari forțelor de securitate ar putea dezechilibra periculos sistemul.
• Chiar și în ultimii ani ai putinismului de dinainte de război, aliații apropiați ai liderului rus au înțeles bine că împuternicirea forțelor de securitate era ceva ce se putea prăbuși peste ei.

Drept urmare, timp de mulți ani, agențiile de securitate ale Rusiei au urmărit un număr imens de persoane și au compilat dosare voluminoase, dar au efectuat arestări foarte selectiv.

Arestările au avut loc în urma unor conflicte federale sau regionale majore sau în cadrul unor cazuri de trădare.

Însă raritatea lor relativă a însemnat că majoritatea oficialilor se simțeau în siguranță. Într-o criză, existența așa-numitei «justiții telefonice» însemna că cei care se aflau vizați puteau conta pe intervenția șefilor, patronilor politici sau partenerilor de afaceri”, mai scrie Tatiana Syanovaya.

„Formele tradiționale de protecție politică nu mai sunt fiabile”

Acum, însă, absența barierelor politice a creat o nouă vulnerabilitate, iar birocrații ruși trebuie să se confrunte și cu consecințele războiului.

„Deși nu a existat nicio scădere a corupției (este posibil chiar să fi crescut ca urmare a cheltuielilor legate de război), conflictele persistă, iar statul este disperat să-și mobilizeze resursele pentru a supraviețui acestei perioade de tensiuni geopolitice.

Toate acestea înseamnă că formele tradiționale de protecție politică nu mai sunt fiabile, iar apropierea de o figură influentă nu te scapă de arestare.

Într-adevăr, acum este adesea mai ușor pentru marii elitei ruse să se spele pe mâini de o asociere toxică cu cineva aflat mai jos în lanțul trofic, care odată se bucura de patronajul lor, decât să se opună agențiilor de securitate.

• Nu este surprinzător că toate acestea au fost însoțite de o naționalizare în masă a activelor private.
• Procesul este, în general, condus de ofițerii de securitate care încearcă să-și impresioneze șefii. Un număr enorm de active sunt în pericol.
• În special, procurorii sunt atrași de activele deținute de cei care locuiesc în străinătate sau de cei care critică regimul sau războiul din Ucraina.
• Desigur, odată ce procurorii încep să investigheze un anumit activ, pot găsi întotdeauna un motiv pentru expropriere.

Chiar și oficiali regionali relativ înalți au fost vizați de confiscări de active, cum ar fi fostul viceguvernator al regiunii Sverdlovsk, Oleg Cemezov.

Adesea, astfel de confiscări sunt legalizate pe baza acuzațiilor de corupție – și nimeni din Moscova nu riscă să se incrimineze luând apărarea unui birocrat regional implicat în acuzații de corupție. Drept urmare, urmărirea penală a oficialilor regionali a devenit un fenomen aproape cotidian”, punctează Stanovaya.

„Fostul ministru al Apărării era cunoscut pentru stilul său de viață luxos”

Chiar dacă furtul, în timpul unui conflict, este considerat o încălcare majoră a legii, o mulțime de oameni sunt implicați în delapidare. În același timp, chiar și un conflict minor – sau un cuvânt indiscret – poate duce la deschiderea unui dosar penal de către ofițerii de securitate.

Încarcerarea conducerii Ministerului Apărării, inclusiv a miniștrilor adjuncți, anul trecut, a arătat că nimeni nu era în siguranță.

„De asemenea, merită evidențiate cazurile în care oficialii au fost arestați din cauza unei atitudini ostentative și a unui stil de viață luxos.

• Orice, de la etalarea unui stil de viață luxos până la refuzul de a «împărtăși» sau ignorarea realităților din timpul războiului, poate provoca un răspuns agresiv din partea serviciilor de securitate.
• Alexander Zapesotsky, fostul rector al Universității de Științe Umaniste și Sociale din Sankt Petersburg, care a fost recent concediat și apoi reținut, era cunoscut pentru stilul său de viață extravagant și pentru presupuse afaceri dubioase.
• Fostul ministru al apărării, Timur Ivanov, care se află și el în prezent după gratii, era cunoscut pentru stilul său de viață luxos.

• Nu există nicio îndoială că astfel de motive au ajutat forțele de securitate să pregătească un dosar convingător care a ajuns pe biroul președintelui Putin.

De altfel, o persoană numită într-o funcție superioară în cadrul agențiilor de securitate va încerca să confiște cel puțin tot atâtea active și să închidă tot atâtea persoane ca predecesorul său, dacă nu chiar mai multe.

Recenta decizie a lui Putin de a-l numi pe procurorul general Igor Krasnov președintele Curții Supreme a Rusiei nu a semnalat nicio schimbare. Chiar dacă Biroul Procurorului General s-ar putea să nu mai fie acum la fel de proactiv ca sub Krasnov, puterea de a deschide un dosar penal este deținută atât de Comitetul de Investigații, cât și de Serviciul Federal de Securitate (FSB). Și eforturile lor nu vor încetini.

Sistemul rusesc pare să continue să se mobilizeze pentru a-și asigura supraviețuirea într-o perioadă de criză. La urma urmei, nevoile războiului din Ucraina justifică aproape orice exces”, încheie Tatiana Stanovaya.

Sursa foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• După semnalul de alarmă tras de GÂNDUL, o cunoscută publicație americană îndeamnă România să NU cumpere tancurile Abrams: „Este o idee proastă!”
• Au distrus dronele ucrainene 38% din capacitatea Rusiei de rafinare a petrolului? „O mulțime de probleme, dar lucrurile sunt departe de a fi CATASTROFALE”. 3 întrebări esențiale care nu au primit răspuns
• Rusia vs. NATO, „Faza Zero”. Avertisment ISW: Moscova crește producția de tancuri, iar numărul blindatelor este suficient pentru un război pe scară largă
• „Flota de țânțari”. Iranul pune presiune în Golful Persic prin mini-submarine și nave-lansatoare de rachete. „Concept de război adaptat la geografia, resursele și adversarii săi”
• RĂZBOIUL rețelelor energetice. În prag de iarnă, Rusia și Ucraina își atacă intens infrastructura vitală pentru supraviețuire. Ce strategii adoptă cele două țări aflate în război