„Flota de țânțari”. Iranul pune presiune în Golful Persic prin mini-submarine și nave-lansatoare de rachete. „Concept de război adaptat la geografia, resursele și adversarii săi”

Iranul își extinde programul de modernizare navală prin mini-submarine și nave-lansatoare de rachete, de mare viteză, concepute pentru războiul de coastă. Această mișcare reflectă strategia asimetrică a Teheranului de a contracara flotele SUA și ale aliaților prin agilitate, stealth și tactici de saturație în Golful Persic.

Iranul își remodelează capacitățile de război maritim cu o investiție concentrată în submarine mici, puternic înarmate și nave de suprafață rapide, echipate cu rachete.

Analiștii din domeniul apărării spun că schimbarea reflectă o îndepărtare deliberată de puterea convențională pe ape albastre către o forță mai agilă, stratificată, concepută pentru a compensa avantajele navale ale SUA și ale aliaților în Golful Persic și apele din apropiere, notează Army Recognition.

AGRICULTURĂ O nouă criză. Nu doar petrolul trece prin strâmtoarea Ormuz, ci și îngrășămintele. Un blocaj prefigurează o criză alimentară globală

00:46

CONTROVERSĂ „Lectern Guy”, bărbatul grațiat de Trump după asaltul Capitoliului, candidează în Florida

00:08

• În loc să vizeze construirea de submarine mari și cu rază lungă de acțiune, Iranul s-a concentrat pe submersibile compacte, optimizate pentru operațiuni în medii costiere puțin adânci.
• Platforme precum clasa Ghadir și clasa Fateh, mai avansată, sunt submarine de atac special construite, capabile să desfășoare torpile grele, să plaseze mine și să lanseze rachete de croazieră antinavă, rămânând în același timp dificil de detectat.
• Acest accent pus pe nave mici, cu semnalizare acustică redusă, reflectă o înțelegere strategică a geografiei Golfului.

Mini-submarin iranian din clasa Ghadir | Foto – Profimedia Images

În apele înguste și complexe din punct de vedere acustic ale Strâmtorii Hormuz, discreția și manevrabilitatea depășesc dimensiunea și rezistența. Aceste submarine pot exploata zgomotul și dezordinea naturală a regiunii, complicând detectarea sonarului chiar și de către cele mai avansate aeronave de patrulare maritimă, explică Alain Servaes, fondator și redactor-șef Army Recognition.

Exerciții militare navale ale armatei iraniene | Foto – Profimedia Images

„Chiar și un grup de atac al portavioanelor americane s-ar putea confrunta cu atacuri stratificate”

La suprafață, Iranul accelerează producția de nave lansatoare de rachete de mare viteză și nave de luptă de tip catamaran. Multe dintre aceste platforme, inclusiv clasa Shahid Soleimani și flota de nave de atac rapid cu vechime, sunt înarmate cu rachete antinavă Noor și Ghadir derivate din navele chinezești C-802.

Aceste arme pot lovi ținte aflate la o distanță cuprinsă între 120 și 300 de kilometri, oferind Iranului o rețea puternică de apărare a coastelor și capacitatea de a proiecta zone de amenințare pe principalele rute de navigație.

• Combinația de ambarcațiuni rapide, mini-submarine și sisteme fără pilot formează nucleul doctrinei navale asimetrice a Iranului, descrisă uneori de analiștii occidentali drept o „marină de negare”.
• În loc să egaleze grupurile de portavioane americane navă cu navă, strategia Teheranului se bazează pe viteză, disimulare și tactici de roi pentru a copleși adversarii superiori din punct de vedere tehnologic.
• Atunci când sunt coordonate, aceste forțe pot lansa atacuri de saturație pe mai multe niveluri.
• Submarinele și vehiculele subacvatice fără pilot operează sub suprafață, în timp ce navele de rachete și dronele atacă țintele din aer.

„Țânțari de apă” – Iranul mizează pe viteză și agilitate în Golful Persic | Foto – Profimedia Images

Într-un astfel de scenariu, chiar și un grup de atac al portavioanelor americane s-ar putea confrunta cu atacuri stratificate care implică torpile, mine marine și rachete de croazieră lansate din poziții neașteptate.

Pentru Statele Unite și aliații săi, această evoluție prezintă o provocare tactică tot mai mare, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

Sistemele tradiționale de război antisubmarin (ASW) și apărarea flotei sunt optimizate pentru submarine mari diesel-electrice sau nucleare, nu pentru „flota de țânțari”, de apă puțin adâncă, pe care Iranul o desfășoară acum.

Flota a Cincea a SUA, cu sediul în Bahrain, trebuie să se bazeze din ce în ce mai mult pe supraveghere fără pilot, analiză sonară asistată de inteligență artificială și patrule litorale extinse pentru a urmări aceste amenințări evazive.

Iranul, o nouă „strategie de război” | Foto – Profimedia Images

Iranul, un nou tip de descurajare maritimă

Dincolo de preocupările operaționale imediate, abordarea Iranului creează o dilemă strategică, mai scrie Alain Servaes în analiza sa. Prin creșterea costului și a riscului operațiunilor navale, Teheranul descurajează în mod eficient desfășurările la scară largă în apele sale apropiate, fără a fi nevoie să egaleze puterea de foc occidentală.

„Acest lucru mută descurajarea de la tonaj la percepție, o victorie psihologică cu rol de a modela comportamentul regional, chiar și în timp de pace.

Statele vecine din Golf, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, își ajustează și ele pozițiile de apărare. Având în vedere că rutele maritime vitale sunt expuse unor noi forme de interdicție, aceste națiuni investesc în drone maritime, rețele de senzori și tehnologii anti-roi, pentru a-și proteja resursele economice vitale.

La această matrice de amenințări în continuă evoluție se adaugă și inițiativa discretă a Iranului către vehicule subacvatice fără pilot (UUV). Se crede că două prototipuri testate în ultimii ani sunt în tranziție către stadiul operațional, permițând supravegherea autonomă și, potențial, atacuri la distanță care nu pot fi accesate de operatorii umani.

În esență, Iranul nu construiește doar nave și submarine, ci își construiește un concept de război adaptat la geografia, resursele și adversarii săi.

Compacte, agile și dificil de urmărit, aceste active întruchipează un nou tip de descurajare maritimă care obligă Marina SUA și partenerii săi să regândească modul în care se menține dominația în Golf”, încheie Alain Servaes.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Adoratorii Țarului”. De ce refuză Biserica Ortodoxă Rusă să recunoască autenticitatea rămășițelor Romanovilor, ultima familie regală a Imperiului Țarist
• Zapad-2025 și capabilitățile de vârf ale Rusiei. „Și-a arătat «colții militari», nu este foarte clar dacă NATO e capabilă să ofere un răspuns decisiv”
• Influentul „lup tânăr” Krasnov, procurorul general al Rusiei, scos de Putin din schemă și relocat la Curtea Supremă. „Premiu de consolare, a deranjat ELITELE”
• Jocul pe contre la înălțime și „ținta” ALASKA. Noi informații despre „întâlnirea” dintre avioanele F-16 americane și bombardierele rusești Tupolev Tu-95
• Mărirea și decăderea „reprezentantului lui Putin”. După 35 de ani de colaborare, Dmitri Kozak a fost trecut pe linie moartă prin „DEMISIE”