Arheologii au identificat prima „parcare” din istoria omenirii, care ne spune multe despre modalitatea prin care strămoșii noștri se deplasau. Societatea Istorică din Wisconsin a anunțat că oamenii de știință au cartografiat locația undeva în zona Madison, SUA.
Este vorba de mai multe canoe antice pe care populația indigenă le-a lăsat în urmă așezate ordonat în ceea ce pare a fi un fel de parcare preistorică de-a lungul malului unui lac din Wisconsin.
Cele 16 canoe scufundate se află pe fundul Lacului Mendota, din Madison.
Tamara Thomsen, arheologul maritim al statului, a spus că situl se află în apropierea unei rețele de trasee care erau odinioară folosite de populația indigenă. Ea sugerează că strămoșii lăsau canoele acolo pentru ca oricine să le poată folosi în călătoriile lor, la fel cum sunt transmise, în prezent, bicicletele electrice.
„Este un loc de parcare care a fost folosit de milenii, în mod repetat”, a spus Thomsen.
Lacul Mendota este un corp de apă întins, de 38,8 kilometri pătrați, situat în partea de vest a orașului Madison.
Descoperirile au început în 2021, când arheologii au descoperit rămășițele unei canoe vechi de 1.200 de ani, scufundată în Lacul Mendota. În anul următor, au găsit rămășițele unei canoe vechi de 3.000 de ani, o canoe veche de 4.500 de ani sub ea și o canoe veche de 2.000 de ani lângă ea.
Acela a fost momentul în care cercetătorii s-au gândit că, probabil, situl ascundea mai multe decât se așteptau.
În colaborare cu Sissel Schroeder, profesor la Universitatea din Wisconsin-Madison, specializat în culturile native americane, și cu responsabilii cu conservarea din Ho-Chunk Nation și „Bad River Band of Lake Superior Chippewa”, Thomsen a localizat rămășițele a încă 12 canoe.
Datarea cu radiocarbon arată că cea mai veche dintre cele 16 canoe datează de acum 5200 de ani, fiind a treia cea mai veche canoe descoperită în estul Americii de Nord. Cele mai vechi două au fost găsite în Florida, cea mai veche dintre ele datând de acum 7.000 de ani, a anunțat Thomsen.
Wisconsin a cunoscut o secetă care a început în urmă cu aproximativ 7.500 de ani și a durat până în jurul anului 1000 î.Hr..
Lacul din zona în care au fost găsite canoele avea o adâncime de doar 1,2 metri în acea perioadă, ceea ce îl făcea un loc potrivit pentru debarcare și deplasarea pe jos.
Foarte probabil, canoele erau împărțite între membrii comunității și depozitate în locuri special amenajate, cum ar fi „parcarea” de la Lacul Mendota.
Utilizatorii îngropau de obicei canoele în sedimente, în apă cu adâncimea de la talie până la piept, pentru a nu se usca sau a nu îngheța, a mai spus Thomsen.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Povestea emoționantă a unei CAMPIOANE: cine este Gabriela Bantaș