Abuzatorii de astăzi, „călăii” de mâine? VIOLENȚA asupra copiilor, problemă de siguranță națională. Psiholog: „Generații cresc pe modelul acesta”

Mihaela Dinu, psiholog clinician în cadrul Organizației „Salvați Copiii”, a vorbit pentru Gândul despre violența și abuzurile asupra copiilor, dar și despre repercusiunile asupra vieții de adult a celor care provin din medii în care agresiunea face legea.

În primele patru luni ale anului 2025 au avut loc, în medie, aproximativ 14 cazuri de violență domestică pe oră în România.

Corelația dintre violența domestică în diversele sale forme – incluzând abuzul asupra copiilor și nivelurile scăzute ale educației – devine tot mai evidentă în România, fiind o problemă socială profundă.

„Acești copii victime ale violenței pot dezvolta comportamente nesănătoase”

Mihaela Dinu atrage atenția că cei mai mulți dintre copiii care devin victime ale violenței domestice sau care trăiesc într-un astfel de mediu agresiv au un risc crescut de a dezvolta tulburări de comportament în adolescență, luându-și modele din mediul în care au trăit.

VIDEO EXCLUSIV După 5 ani cu Nicușor Dan la primărie, bucureștenii speră ca noul primar să se țină de cuvânt: „Să ne dea căldură și apă caldă. Ne-am săturat de promisiuni”

06:00

1 AN DE LA ANULARE 5 decembrie. Ziua dinaintea „furtunii politice”. Mesaj-cheie al secretarului de stat american Antony Blinken, miting anti-Georgescu și pro-Europa în Piața Universității

06:00

Psihologul mărturisește că numărul cazurilor de violență domestică în care sunt implicați copii este într-o continuă creștere, cu aproape 300 de cazuri între anii 2023 și 2024.

Tragedia din Cosmopolis, unde Teodora Marcu, tânăra de 23 de ani care trăia de ani de zile în teroare și a ajuns să fie ucisă de fostul iubit, în timp ce își ținea fetița de trei ani în brațe, a deschis un capitol fragil și periculos în ceea ce privește violența la toate nivelurile.

„O să încep prin a spune că, deși vorbim despre copiii victime ale violenței domestice și ale violenței care se întâmplă în societate, consecințele își pun amprenta atât asupra copilăriei, cât și asupra vieții de adult. Asta înseamnă că efectele pot fi atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Foarte multe dintre studii, dar și practica ne arată că acești copii victime pot dezvolta comportamente nesănătoase, dar în același timp pot avea și o condiție fizică ușor de remarcat, de recunoscut în momentul în care sunt supuși pe termen lung mediului violent.

Vorbim de probleme fizice, uneori boli inexplicabile care se transformă în somatizări – adică dureri de cap, dureri de stomac – pe care copiii le acuză și pot avea chiar și o dezvoltare fizică mai lentă. Apoi, vorbim de problemele emoționale și de problemele mentale. Aici regăsim stări, precum anxietatea, depresia, de multe ori sentimentul de culpabilitate, de frică și abandon, izolare, furie, tot felul de stări și de emoții negative pe care copiii le trăiesc.

Apoi, am putea vorbi de problemele psihologice vizavi de propria persoană și vorbim de neîncrederea în sine, tulburări și deficit de învățare. Pe urmă, am putea merge către problemele care vizează mediul școlar, deoarece pot apărea probleme, și anume risc crescut de abandon școlar, scăderi bruște ale performanțelor școlare – în momentul în care copilul este martor și asistă la scene cu impact foarte mare – lipsă de concentrare. Nu în ultimul rând, vorbim depre o lipsă a complianței la reguli și la regulile de grup, la regulile școlare.

Am putea merge și către problemele de comportament care se pot sedimenta și vorbim de agresivitate sau, din contră, de pasivitatea la agresivitatea celorlalți, când nu luăm atitudine, fiind obișnuiți cu violența din jurul nostru. Comportamentele acestea duc spre comportamente de minciună, de consum de droguri și alcool, de relații periculoase din punct de vedere emoțional. La vârsta adolescenței, vorbim de comportamente de automutilare, fugă de acasă, adică pot lua diferite forme, toate aceste fiind efecte ale violenței”, a explicat psihologul.

„În momentul în care un copil este martor, crește foarte mult riscul ca el să adopte acest comportament”

Mihaela Dinu susține, prin prisma expertizei sale, că mulți copii poartă cu ei crucea violențelor pe care le trăiesc în familie de-a lungul anilor. Pentru mulți dintre ei, mărturisește specialistul, aceste tare devin modele de trăit, ceea ce face ca repercusiunile să apară mai devreme sau mai târziu.

Psihologul subliniază că este nevoie de prevenție făcută corect de către specialiști, dar și de campanii profesioniste în care să fie conștientizate efectele devastatoare ale violențelor asupra copiilor.

Mihaela Dinu punctează și faptul că, deși copilul nu poate să spună și să recunoască calvarul prin care trece, adultul care îl îngrijește trebuie să fie capabil să recunoască, prin comportamentul copilului, dacă el este victima abuzului sau a violenței.

„Noi vorbim, de fapt, de ciclurile violente și, în momentul în care un copil este martor, crește foarte mult riscul ca el să adopte acest comportament. Dacă vede asta între membrii familiei, pentru el reprezintă un model adecvat și chiar obișnuit. Vorbim de generații care cresc pe modelul acesta. Dacă analizăm și discutăm cu foarte mulți, există astfel de evenimente în familie.

Ce ar trebui făcut? În primul rând, o informare care să includă de fapt prevenția. Ce înseamnă prevenția? Înseamnă realizarea de campanii de informare, de educare și de conștientizare cu privire la aceste riscuri și la consecințele negative la care suntem expuși. Pe urmă, la ceea ce înseamnă dreptul nostru ca persoană. Avem dreptul la liniște, libertate, relaxare, la recunoașterea formelor de abuz. Mi se pare foarte important ca, de mici, copiii să recunoască situațiile în care sunt abuzați fizic, emoțional etc.

Ne întoarcem din nou la latura de prevenție, prevenție primară în școli, de la vârste foarte mici. În momentul în care intră în colectivitate, așa cum îi învățăm partea de educație, scriere, trebuie să cunoască lucruri și despre  prevenție. Toate acestea trebuie făcute într-un mediu formal, adică informațiile să le primească de la persoane avizate.

Ar mai fi și partea de elaborare de programe, de formare profesională, de formare continuă a celor care sunt îngrijitorii copiilor – și vorbim aici și de părinți, sând zic îngrijitor, mă refer la copiii din sistem -, de updatare și de recunoaștere a suferinței unui copil care este victimă. El nu poate să spună, nu poate să recunoască, dar adultul care îl îngrijește, să recunoască prin comportamentul copilului dacă el este victima abuzului și sau a violenței”, a adăugat psihologul.

Potrivit specialiștilor, simptomele copiilor expuși la situații de violență sunt: tulburările de somn, de alimentare și de vorbire, urinarea în timpul somnului, tulburările comportamentale cum sunt agresivitatea față de colegi, prieteni, profesori sau pasivitatea la agresiunile celorlalți, depresia, anxietatea, introvertirea, frica de abandon, frica de răniri și de moarte, dificultățile de învățare și socializare întâmpinate la școală, gândurile sau tentativele de suicid.

„Aș încadra cazul de la Cosmopolis în sindromul Stockholm, când victima vulnerabilă crede că abuzatorul îi face bine”

Psihologul din cadrul Organizației „Salvați Copiii” susține că este greu să schimbi comportamentul unui abuzator și că o dată ce ai căzut în plasa acestuia, cu greu te desprinzi dintr-o relație toxică, care poate ajunge să-ți fie chiar fatală, așa cum a fost și cazul Teodorei Marcu.

„Este nevoie de prevenție, pentru ca eu, posibilă victimă vulnerabilă, să-mi pot schimba comportamentul, să mă pot apăra. Din punct de vedere psihologic, aș încadra cazul de la Cosmopolis în sindromul Stockholm, și anume când victima vulnerabilă crede că abuzatorul îi face bine. Am văzut și eu imagini la televizor în care tânăra declara că el era acolo și, indiferent ce-i făcea, el era salvatorul. Ea era intrată în ciclul ăsta din care nu mai putea ieși. Poate că actualul soț  a fost, de fapt, ieșirea din ciclul acela, dar abuzatorul a  venit și tot a tras-o.

Asta s-a întâmplat și pentru că relația a fost într-o perioadă în care și-a pus foarte mult amprenta, în adolescență, când se identifică adolescenta, când se descoperă din punct de vedere sexual, din punct de vedere al feminității, a ceea ce înseamnă femeia. Este o cauză a acestor tragedii, pentru că fetele sunt atât de impactate din punct de vedere emoțional încât nu mai discern ce le ajută și ce le abuzează„, a mai spus psihologul Mihaela Dinu.

Zeci de cazuri de abuz asupra copiilor

România a avut, în 2023, 17.709 cazuri de abuz asupra copiilor. Dintre acestea, 1.994 au fost abuzuri fizice, 2.240 abuzuri emoționale și 1.504 abuzuri sexuale, potrivit informațiilor Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).

• Cel mai frecvent tip de abuz a fost neglijarea, cu 11.605 cazuri.
• Alte cazuri severe includ exploatarea prin muncă (210), pentru comiterea de infracțiuni (113) și exploatarea sexuală (43).

Conform unui studiu al Organizației ”Salvați Copiii”, 38% dintre părinți recunosc faptul că practică abuz fizic asupra copiilor, iar 63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinți.

În același timp, aproape 20% dintre părinți încă percep bătaia ca un mijloc de educație acceptabil, ceea ce indică o lipsă de conștientizare cu privire la efectele negative ale violenței asupra dezvoltării copilului.

Un număr 5.279 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copilului au fost înregistrate în primul trimestru din 2024, dintre care 2.326 în mediul urban şi 2.953 în rural, conform statisticilor ANDPDCA.

• Cele mai multe cazuri au fost de neglijare – 3.447, dintre care 1.993 în mediul rural.
• În perioada menţionată au fost înregistrate 654 de cazuri de abuz fizic, 614 de abuz emoţional şi 470 de abuz sexual. La acestea se adaugă 53 de cazuri de exploatare prin muncă, 13 cazuri de exploatare sexuală şi 28 de exploatare pentru comitere de infracţiuni.
• În primele trei luni din 2024 au fost închise 2.090 cazuri de neglijare, iar în 37 de situaţii s-a iniţiat urmărirea penală a celor responsabili.

Urmărirea penală a agresorului

Anul trecut, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a dispus plasamentul în regim de urgenţă pentru 791 copii, iar pentru 62 de copii, plasamentul de urgenţă a fost dispus de instanţă.

În 629 de cazuri s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului, din care în 207 cazuri pentru abuz fizic, în 55 de cazuri pentru abuz emoţional, în 304 cazuri pentru abuz sexual, în 37 de cazuri pentru neglijare, într-un caz pentru exploatare prin muncă, în alte 13 pentru exploatare sexuală şi în 12 cazuri pentru exploatare în vederea comiterii de infracţiuni.

UNICEF România subliniază că circa 400.000 de copii români se află în afara sistemului de educație, doi din 10 copii nu termină opt clase și doar șase din 10 merg la liceu. Această lipsă de acces la educație contribuie la perpetuarea unui mediu familial vulnerabil la violență.

Sursă foto: Gândul

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Psihoterapeut, despre violența domestică, după cazul Fane Vancică: „Este greu să scoți o femeie izolată social, care consideră că nu este valoroasă, dintr-o relație abuzivă. Ajunge să plece abia după mai multe incidente”

EXCLUSIV | Cine le apără pe femeile bătute în familie. ”Când apare violența domestică, femeia este anulată ca om, este umilită și călcată în picioare. Cercetarea penală ar trebui să continue chiar dacă se împacă”

Crima din Cosmopolis, semnal de ALARMĂ despre relația cruntă dintre agresori și victime. Avocat: „Sunt nouă tipuri de violență domestică”

Teodora, o fostă concurentă de la Insula Iubirii, a fost împușcată în Cosmopolis. Tânăra a murit la spital, criminalul s-a sinucis!