VIDEO | Academia Română, forul suprem al științelor și culturii (DOCUMENTAR)

Publicat: 13/07/2022, 21:30

Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din țara noastră. Aceasta a fost fondată în anul 1866, însă purta numele de Societatea Literară Română. În anul 1867 instituția a devenit Societatea Academică Română, iar un an mai târziu Academia Română.

Ulterior, numele a mai fost schimbat, însă în prezent s-a revenit la denumirea de Academia Română. Instituția este condusă acum de istoricul Ioan Aurel Pop.

Actualul sediu al Academiei Române este cunoscut și sub numele de Palatul Academiei, care se află pe Calea Victoriei și are o suprafață de peste 22.000 mp. Din anul 2015, sediul istoric al Academiei Române a fost nominalizat în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii și Institutului Național al Patrimoniului.

Rolul principal al Academiei Române constă în cultivarea limbii și literaturii române, în stabilirea normelor de ortografie, studierea istoriei naționale și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Aceasta este o instituție finanțată în principal de la bugetul statului și din donații și funcționează autonom.

Academia Română are o lungă istorie în spate. După Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, prin intermediul unor reforme ample s-au creat condițiile necesare pentru a se pune în practică o idee de înființare a unui înalt for cultural.

Ioan Maiorescu a fost cel care a propus, încă din anul 1860 să se înființeze o societate academică pentru cultura limbii și scrierea istoriei naționale. Acest proiect nu s-a materializat, însă fiul său Titu Maiorescu a reușit să îl ducă până la capăt.

Ulterior a urmat perioada de pregătire a proiectului în care s-au făcut și primele donații. Episcopul Buzăului, Dionosie Romano, a donat biblioteca căpitanului Constantin Comescu-Oltelniceanu care conținea 6.000 de volume și 400 de manuscrise și astfel s-au pus bazele Bibliotecii Societății Literare Române.

Șase ani mai târziu, la propunerea lui Constantin A. Rosetti, s-a aprobat regulamentul pentru formarea Societății Literare Române. Aceasta avea ca scop stabilirea ortografiei limbii române, elaborarea și publicarea dicționarului și a gramaticii limbii române.

Prima ședință a avut loc abia un an mai târziu, atunci când au sosit la București mai multe personalități venite din toate regiunile. În prima ședință a fost decisă adoptarea unui alt nume, de Societatea Academică Română.

După ședință, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25, în timp ce primul președinte al Societății Academice Române a fost desemnat Ion Heliade Rădulescu care și-a păstrat funcția până în anul 1870. Vicepreședintele a fost Timotei Cipariu, în timp ce secretar a fost ales August Treboniu Laurian.

Tot atunci au început și dezbaterile pentru realizarea Dicționarului limbii române, care era considerat a fi o necesitate urgentă pentru viitorul țării. Șase ani mai târziu, s-a luat hotărârea să se realizeze și un Dicționar latin-român, o lucrare necesară pentru traducerile din clasici și pentru întocmirea Dicționarului limbii Române.

În 1885, prin intermediul unei legi speciale, Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională. De atunci, Academia Română s-a împărțit pe trei secțiuni: literară, istorică și științifică. Această structură a fost menținută până în anul 1948.

În anul 1880 s-a discutat pentru prima dată despre construirea unei locații proprii pentru Academia Română și asta pentru că lucrările erau ținute în clădirea Universității.

Patru ani mai târziu, Regele Carol I a propus să se realizeze un Etymologicum Magnum Romaniae care să conțină toate cuvintele vechi, astfel încât să nu se piardă odată cu trecerea timpului. Regele susținea că acest proces va dura aproximativ 5-6 ani, astfel că a anunțat că va dona anual suma de 6.000 de lei pentru realizare.

Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a oferit să realizeze Magnum Etymologicum Romaniae pe care l-a proiectat la dimensiuni monumentale, ca un tezaur de cunoștințe lingvistice, filologice, folcloristice, istorice, geografice și literare. Din păcate, acesta a reușit să realizeze doar trei volume și o introducere pentru cel de-al patrulea.

În anul 1898 s-a inaugurat noua clădire a Academiei Române, iar Ioan Kalinderu a donat banii pentru a realiza vitraliile aulei. În 1948, însă, Academia Română a fost desființată și s-a realizat o nouă instituție, Academia Republicii Populare Române.

Membrii s-au schimbat în totalitate, astfel că lista cuprindea personalități legate de Partidul Comunist, cum ar fi Nicolae Profiri, Mihai Roller și Simion Iagnov. La puțin timp, instituția s-a transformat în Academia Republicii Socialiste România.

După 1990, când în România s-a reinstaurat democrația, Academia Republicii Socialiste România și-a reschimbat numele în Academia Română și a redevenit o instituție care activează pe baze democratice. Astfel, conform noului statut, Academia română cuprindea 12 secții de științe, de la științele artelor până la știintele tehnice și matematice.

Abia în anul 1994, Adunarea Generală a Membrilor a aprobat proiectele prioritare ale Academiei Române, printre care se aflau și Micul dicționar academic al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, dar și Dicționarul tezaur al limbii române.

Clădirea Academiei a trecut printr-un proces de consolidare și reabilitare între anii 2007-2008, iar încă de la începutul acestui an, Compania Națională de Investiții (CNI) a lansat o licitație publică pentru reabilitarea, consolidarea, modernizarea, extinderea și dotarea sediului Academiei Române.

Proiectul prevede și construirea unei noi aule. Investițiile se ridică la un cost de aproximativ 38 de milioane de euro, iar proiectul este finanțat din bani de la guvern, prin intermediul Ministerului Dezvoltării, conform unei hotărâri de guvern din noiembrie 2021.

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase