Blestemul regelui Tutankhamon: poveștile misterioase despre cei care au murit după deschiderea mormântului

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon în 1922 a captivat lumea, dar a dat naștere și uneia dintre cele mai persistente legende ale arheologiei. O serie de îmbolnăviri, accidente și decese premature în rândul persoanelor asociate cu excavarea au alimentat afirmațiile potrivit cărora locul de odihnă al tânărului faraon era protejat de un blestem mortal.

Acum, în timp ce arheologii iau în considerare forarea unor presupuse camere ascunse care ar putea conține mormântul pierdut de mult al reginei Nefertiti, poveștile misterioase din jurul așa-numitului „blestem al faraonului” au revenit în atenție, relatează Daily Mail.

DESCOPERIRI Arheologii au descoperit un cal îngropat în urmă cu 3.000 de ani într-o fortăreață egipteană. Ce alte vestigii au scos la iveală

19:45

FLASH NEWS Războiul dronelor se mută în Mexic: Cum au ajuns mercenarii columbieni din Ucraina să instruiască cartelurile de droguri

19:34

 Loading ...

Primele decese au alimentat legenda blestemului

Prima persoană care ar fi fost „victima” blestemului a murit la doar cinci luni după deschiderea mormântului lui Tutankhamon. Lord Carnarvon, principalul finanțator al proiectului, a murit pe 5 aprilie 1923 din cauza unei septicemii și a unei pneumonii, după ce o înțepătură de țânțar de pe fața sa s-a infectat.

Cu toate acestea, unii au susținut că inhalarea sporilor din cripta faraonului ar fi contribuit la moartea sa.

Zvonurile au fost alimentate de Sir Arthur Conan Doyle, autorul seriei Sherlock Holmes, care, într-un articol publicat în Glasgow Herald, a spus: „Un element malefic ar fi putut provoca boala fatală a lordului Carnarvon.

„Nu știm ce elemente existau în acele vremuri și nici ce formă ar fi putut avea. Egiptenii știau mult mai multe despre aceste lucruri decât noi.”

O altă persoană „blestemată” care a vizitat mormântul regelui Tut a fost George Jay Gould, un bogat finanțist american. El a vizitat cripta în 1923, la invitația lordului Carnarvon, dar s-a îmbolnăvit aproape imediat după aceea. Nu și-a mai revenit niciodată și a murit de pneumonie câteva luni mai târziu.

Arthur Mace, între timp, era un arheolog care a contribuit la eliberarea și catalogarea comorilor din mormânt. Starea sa de sănătate s-a deteriorat după ce a lucrat în mormânt, iar acesta a murit la vârsta de 53 de ani din cauza unor complicații asociate pneumoniei.

Una dintre cele mai misterioase morți a fost cea a lui Hugh Evelyn-White, arheologul care a intrat în camera funerară și care și-a luat viața în 1924. Potrivit relatărilor, el a lăsat un bilet pe care scria: „Am cedat în fața unui blestem.”

Sursă foto: Shutterstock

Au existat „victime” care nu au intrat în mormânt

În mod bizar, unii dintre „victimele” blestemului nici măcar nu au pășit în interiorul mormântului. Fratele vitreg al lordului Carnarvon, Aubrey Herbert, a murit și el în 1923, la scurt timp după deschiderea mormântului, după ce a dezvoltat o septicemie în urma unei intervenții chirurgicale dentare.

Acest lucru a alimentat speculațiile în jurul familiei, unii sugerând că el ar fi suferit din cauza blestemului doar pentru că era rudă cu lordul Carnarvon.

O altă persoană despre care se spune că a căzut victimă blestemului mumiei a fost Aaron Ember, care a murit în 1926. Deși nu a fost implicat direct în excavare, egiptologul era prieten cu membri ai echipei. A murit într-un incendiu izbucnit în locuința sa, în timp ce încerca să salveze un manuscris despre credințele egiptene antice.

În timp ce Howard Carter, omul căruia i s-a atribuit descoperirea mormântului, nu pare să fi fost afectat de vreo nenorocire misterioasă, același lucru nu poate fi spus despre prietenii săi.

Antreprenorul din domeniul editorial Sir Bruce Ingram ar fi primit de la domnul Carter o mână mumificată drept cadou, pe care a folosit-o ca suport pentru hârtii. La scurt timp după aceea, casa sa ar fi ars, iar ulterior a fost afectată de inundații în timpul lucrărilor de reconstrucție.

Sursă foto: Shutterstock

Cât adevăr există în legenda blestemului faraonului?

O altă figură menționată frecvent în poveștile despre blestem este radiologul Sir Archibald Douglas Reid. Legendele populare și relatările senzaționaliste din presă din anii 1920 susțineau că Sir Archibald a făcut o radiografie a rămășițelor lui Tutankhamon chiar înainte ca mumia să fie predată autorităților muzeului.

Potrivit poveștilor, acesta s-a îmbolnăvit a doua zi și a murit trei zile mai târziu în Elveția, în urma unei intervenții chirurgicale abdominale.

Renumitul egiptolog James Henry Breasted a făcut, de asemenea, parte din echipa lui Howard Carter în timpul explorării mormântului lui Tutankhamon. Potrivit legendei, la scurt timp după descoperire s-a întors acasă și a descoperit că pasărea sa canar fusese ucisă de o cobră care se afla încă în colivia păsării.

Deoarece cobra era un simbol puternic al regalității egiptene antice și apărea pe coifurile faraonilor ca semn de protecție, incidentul a fost interpretat pe scară largă ca un avertisment de rău augur.

Cu toate acestea, poate cel mai puternic argument împotriva blestemului este chiar soarta lui Howard Carter.

Arheologul care a descoperit mormântul, a supravegheat excavarea acestuia și a petrecut mai mult timp în interiorul lui decât oricine altcineva a mai trăit încă 17 ani, murind de cancer în 1939, la vârsta de 64 de ani.

Departe de a avea parte de un sfârșit misterios, viața relativ lungă a domnului Carter i-a determinat pe mulți istorici să respingă așa-numitul blestem al faraonului, considerându-l puțin mai mult decât un mit alimentat de coincidențe.