O femeie care a trăit în China în secolul al XIV-lea ar fi putut avea nasul tăiat ca pedeapsă pentru furt sau adulter. Ce au descoperit arheologii

 O descoperire arheologică făcută în China readuce în atenție practicile de pedepsire din urmă cu sute de ani. Cercetătorii au analizat rămășițele unei femei care a trăit în urmă cu aproximativ 700 de ani și au identificat indicii care ar putea dezvălui o pedeapsă extrem de crudă.

Tăierea nasului unei persoane fără anestezie era una dintre „Cele Cinci Pedepse” care puteau fi aplicate în China antică, alături de decapitare, amputarea membrelor, castrare și tatuarea feței. Deși amputările nazale apar în textele istorice, arheologii nu găsiseră niciodată dovezi fizice ale acestei pedepse dureroase – până acum.

 Loading ...

FLASH NEWS Mirabela Grădinaru a mers la Institutul Cultural Român din New York, unde a vizitat expoziția „FJORD. The Pictures”, semnată de Cristian Mungiu

19:21

FLASH NEWS La vârsta de 105 ani, un fost gardian dintr-un lagăr german este anchetat pentru complicitate la crimă. Ce pedeapsă poate primi

19:19

Într-un nou studiu publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, oamenii de știință descriu primele dovezi scheletice ale mutilării feței ca formă de pedeapsă în China antică, scrie Smithsonian magazine.

În 2018, arheologii au fost chemați să cerceteze o zonă din provincia Henan, China, înaintea construirii planificate a unei școli comerciale. Activitatea lor a scos la iveală un cimitir care conținea 299 de morminte.

Ce au descoperit arheologii

În cimitir, aceștia au găsit rămășițele unei femei cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani, care fusese îngropată cu fața în jos. Această poziție care sugerează că este posibil să fi fost supusă discriminării. În mod remarcabil, cercetătorii nu au găsit alte trupuri din cimitir îngropate în acest fel. De asemenea, femeia fusese îngropată singură, și nu într-un mormânt familial sau comun, așa cum era obiceiul.

„Credem că această femeie a fost un fel de persoană abandonată după moarte”, îi spune coautorul studiului, Qian Wang, antropolog biologic la Texas A&M University, Kristinei Killgrove de la Live Science.

Datarea cu radiocarbon a arătat că femeia a trăit între anii 1298 și 1404 d.Hr., în perioada fie a sfârșitului dinastiei Yuan, fie a începutului dinastiei Ming. Structura mormântului a indicat dinastia Yuan.

Sursă foto: Shutterstock

O analiză a rămășițelor sale sugerează că se hrănea în principal cu mei și consuma puține proteine de origine animală, tipare alimentare care ar putea indica faptul că făcea parte dintr-o clasă socială inferioară.

Când cercetătorii au examinat mai atent craniul, au făcut câteva descoperiri neașteptate. Femeia avea o deschidere piriformă mărită, adică deschiderea nazală, iar cantități considerabile de os și țesut păreau să fi fost îndepărtate de jos în sus.

Aceste caracteristici neobișnuite ar fi putut fi cauzate de un defect congenital, un accident, o boală sau chiar automutilare. Cu toate acestea, având în vedere poziția în care a fost îngropată și statutul socioeconomic probabil scăzut, cercetătorii consideră că este mai probabil ca nasul femeii să fi fost tăiat.

Aceștia suspectează că femeia ar fi putut fi pedepsită pentru furtul unor cai sau vite. Totuși, nasul i-ar fi putut fi tăiat și pentru o altă faptă, precum adulterul.

„Această descoperire arheologică are o legătură foarte directă cu provocările cu care oamenii continuă să se confrunte și astăzi”

Indiferent de motiv, femeia pare să fi primit un anumit tip de îngrijire medicală după amputare, pentru a „opri sângerarea, preveni infecția și reduce durerea”, spune Wang. Oasele nazale prezintau semne de vindecare, ceea ce înseamnă că a supraviețuit incidentului, deși cercetătorii cred că ulterior este posibil să fi avut dificultăți de respirație și de mișcare a buzei superioare.

Și este posibil chiar să fi încercat să revină la o viață normală. Formarea unor excrescențe osoase în jurul deschiderii nazale i-a determinat pe cercetători să creadă că este posibil să fi purtat o proteză nazală.

Cu toate acestea, înhumarea cu fața în jos pare să indice faptul că persoanele responsabile de înmormântarea ei au încercat să-i ascundă desfigurarea. În timpul dinastiei Yuan, astfel de înmormântări erau uneori asociate cu pedepsele, relatează Christa Lesté-Lasserre de la NewScientist.

„Presupun că a dus o viață dificilă, confruntându-se cu stigmatizarea și cu probleme sociale”, spune David Shaye, chirurg la Harvard University, specializat în proceduri la nivelul feței, capului și gâtului, care nu a fost implicat în cercetare. „Deformările faciale pot afecta profund identitatea, interacțiunile sociale și locul unei persoane în cadrul unei comunități. În acest sens, această descoperire arheologică are o legătură foarte directă cu provocările cu care oamenii continuă să se confrunte și astăzi.”