Gesturile mici reprezintă „detalii” pe lângă care trecem zilnic fără să clipim. Ori împingi scaunul la loc ori pleci pur și simplu. Nu este un act de eroism, nu este nici o regulă scrisă, însă reprezintă o mică acțiune pe care dacă o pui cap la cap poate spune ceva despre felul în care te raportezi la lume.
Dacă vorbim din punct de vedere psihologic, acest gest poate fi interpretat drept un indiciu de autocontrol, atenție la ceilalți și respect pentru spațiul comun, ba chiar despre standardele personale pe care le ai. Totuși, nimeni nu poate să își dea seama ce tip de caracter ai doar dintr-un scaun împins la loc, însă tiparele de comportament care se repetă, pot contura o imagine mai clară a modului în care funcționăm în viața de zi cu zi.
Un mesaj simplu pe care îl transmiți atunci când faci acest gest este: „nu sunt doar eu aici”. Când împingi scaunul la loc, reduci riscul ca cineva să se împiedice de el și lași locul mai ordonat pentru a face viața mai ușoară puțin pentru următorul om care vine. Psihologic, asta se poate lega de ideea de „mindfulness social”, mai exact, atenția la nevoile altora în moduri mici, cu un cost aproape zero pentru tine.
Mai înseamnă și respectul pentru spațiul comun. Indiferent că este o cafenea, o sală de ședințe ori masa din bucătărie de la birou, simplul gest de a lăsa locul așezat sugerează că te raportezi la spațiul respectiv ca la ceva ce împarți cu alții, nu ca la o zonă care „există ca să o folosești și atât”.
Simplul gest de a împinge scaunul la loc poate reprezenta un standard personal. Nu alegi să faci asta pentru că te vede cineva, ci pentru că ți se pare normal.
Recomandările autorului: