VIDEO | Centrul Vechi al Capitalei, dovada că Bucureștiul este nemuritor (DOCUMENTAR)

Publicat: 17/06/2022, 19:00

Centrul Vechi al Capitalei sau Centrul Istoric, așa cum mai este numit, se află fix în zona centrală a Bucureștiului. Este un loc dedicat magazinelor, barurilor, restaurantelor și cluburilor și are o istorie impresionantă în spate.

Tocmai de aceea, ansamblul Centrul Istoric a fost înscris în Lista Monumentelor Istorice, încă din anul 2010. Aici se găsesc numeroase obiective istorice, cum ar fi Curtea Veche, Hanul lui Manuc, bisericile Stavropoleos și Sfântul Anton, ca și numeroase alte clădiri vechi declarate monumente istorice.

Mai mult de atât, în apropierea Centrului Vechi, vis-a-vis de strada Lipscani, se află amplasat kilometrul zero al României, locul din care s-a pornit kilometrajul pentru tot restul țării. Kilometrul zero al Bucureștiului este amplasat chiar in apropierea Bisericii Sfantul Gheorghe – Nou.

Centrul Vechi si-a recăpatat farmecul de altădată, după multe lucrări de restructurare și renovare. Sutele de terase deshise până după miezul nopții sunt vizitate in fiecare zi și în fiecare seară de mii de turiști, dornici de distracție și o lecție de istorie.

Însă ce este mai puțin știut este că actualul Centru Vechi al Bucureștiului îşi trage originile din jurul anului 1600, atunci când s-au deschis primele hanuri şi magazine în zona Curţii Domneşti, atestată documentar de la jumătatea secolului XV.

Dezvoltarea ulterioară a zonei s-a datorat concentrării puterii politice şi economice la Bucureşti, când după anul 1660 a devenit capitala unică a Ţării Româneşti.

Bulevardul Ion C. Brătianu traversează centrul istoric de la nord la sud. Astfel, împarte această zonă în două părți aproximativ egale. Pe lângă cele 48 de străzi, printre care se află străzile Lipscani, Șelari, Covaci, Doamnei, Stavropoleos, Franceză, Șepcari, în centrul istoric sunt și trei intrări, trei pasaje și cinci piețe sau piațete.

Perioada de dezvoltare a fost în vremea lui Constantin Brâncoveanu. În acel moment, Palatul Voievodal şi construcţiile înconjurătoare au căpătat aspecte noi. Actuala stradă Franceză este cea mai veche stradă din Bucureşti, iar în anul 1692 a fost pavată cu grinzi de stejar.

Tot în acele vremuri, zona era frecventată de către negustori care îşi aduceau marfa de la Leipzig, Germania sau Gabrovo, Bulgaria. De aici şi numele străzilor Lipscani şi Gabroveni.

Strada Lipscani este una dintre cele mai cunoscute străzi din Centrul Vechi. Aceasta există încă din secolul al XVII-lea, când era cunoscută drept Ulița Lipscanilor.

Aceasta era și principala arteră a Bucureștiului. Numele nu este, însă, ales din întâmplare. Acesta este strâns legat de lipscani, adică negustorii care se aprovizionau cu marfă din orașul german Leipzig.

La începuturile comerțului cu marfă, bunurile erau aduse de sașii din Transilvania, dar cei din Țara Românească au renunțat în secolul al XVIII-lea la această intermediere și au început să le ia direct din Leipzig.

Uneori, expedițiile negustorilor români până la Leipzig și înapoi durau luni întregi. Tot acești negustori au accelerat renunțarea la portul oriental prin hainele aduse din Vest, dar și prin adoptarea unei vestimentații occidentale în București.

Pe lângă asta, prin călătoriile în Occident, au învățat limbi străine și-au îmbogățit lexicul român cu noi cuvinte. Nu în ultimul rând, și-au trimis copiii și nu numai să studieze în afara țării.

În 1930, a devenit prima stradă pietonală din zonă și trebuie spus că, din tot Centrul Vechi, Lipscani e singura stradă unde nu sunt apartamente de locuit, ci doar magazine sau sediile unor instituții.

La fel ca și Strada Lipscani, Strada Gabroveni are o istorie impresionantă în spate. Denumirea străzii vine de la numele orașului Gabrovo, din Bulgaria, oraș recunoscut pentru producția de cuțite. Negustorii care veneau cu astfel de mărfuri din Bulgaria și-au format o comunitate în această zonă și au primit numele de gabroveni.

Majoritatea clădirilor aflate pe strada Gabroveni datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Astfel, ansamblul de arhitectură Strada Gabroveni a fost înscris pe Lista Monumentelor Istorice încă din anul 2010.

După reabilitarea străzii s-au deschis și funcționează o întreagă galerie de magazine, localuri, cafenele, fast-fooduri și pizzerii.

Însă, în Centrul Istoric al Capitalei se află o mulțime de obiective turistice importante. Palatul Voievodal Curtea Veche este unul dintre acestea. Curtea Veche a fost reședința conducătorilor Ţării Româneşti pentru mai bine de trei secole și este în prezent, cel mai vechi monument medieval din București.

Între anii 1459-1660, Bucureştiul, în paralel cu Târgoviştea, a fost capitala şi reşedinţa domnitorilor Ţării Româneşti, iar după anul 1660, a devenit capitala unică.

Palatul a fost lucrat din cărămidă, piatră şi marmură. Acesta cuprindea sala divanului, cele două spătării, apartamentul voievodului, iatacul doamnei, camerele coconilor şi baia.

Muzeul Național de Istorie este un alt obiectiv important pe care turiștii care trec prin zonă aleg să îl viziteze. Este un monument ridicat la sfârşitul veacului al XIX-lea, în stil neoclasic, de inspiraţie germană. Ocupă 8.000 m² şi reuneşte în 60 de săli exponate deosebit de valoroase din paleolitic până în epoca modernă.

Banca Națională a României (BNR) a fost construită între anii 1883-1885 în stil neo-clasic francez. Banca Națională a României era o societate cu capital social românesc, în care statul deținea o treime din cele 60.000 de acțiuni, iar persoanele private dețineau restul de două treimi. Considerat fondatorul Băncii Naționale, Eugeniu Carada a ocupat poziția de director în bancă până la moartea sa, în anul 1910.

Biserica Stavropoleos a fost construită în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, în stil brâncovenesc, de Ioanichie Stratonikeas. În curtea hanului său, acesta a zidit biserica și o mănăstire, susținută economic din veniturile sale de la han.

În anul 1899, biserica a fost restaurată de către Ion Mincu și în prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcție de la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi. Ulterior, Biserica Stavropoleos a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din România.

Povestea Hanului Manuc începe încă din anul 1808, atunci când Manuc Bei a construit un han deosebit față de restul hanurilor-cetăți și asta pentru că avea o arhitectură aparte.

Pacea de la 1812 este un moment definitoriu pentru renumele Hanului, pentru că negocierile de pace se tin chiar in Hanul lui Manuc. Tratatul se semnează la 16 mai 1812 si va pune capăt razboiului ruso-turc, delimitând totodată suveranitatea asupra teritoriilor disputate de cele două puteri.

Încă de atunci, Hanul lui Manuc a devenit un loc perfect de întâlnire al negustorilor turci, bulgari și greci, dar și al căruțașilor. Odată cu trecerea timpului, rolul Hanului a rămas neschimbat. Acesta și-a păstrat în mare parte vechiul stil, a fost renovat parțial și transformat într-un hotel-restaurant.

Hanul cu Tei, ridicat în anul 1833 de Anastasie Hagi Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici, este singurul han istoric din București care și-a păstrat forma de origine. Are deschidere la două străzi, Lipscani şi Blănari, iar în prezent găzduieşte galerii de artă şi un bar.

A fost restaurat în anul 1970 de către arhitectul Constantin Joja, care a reușit să redea Hanului forma exactă a fațadelor, a refăcut curtea interioară cu pavaje din piatră și a decorat pasajul cu felinare şi alte ornamente specifice secolului XIX.

Carul cu Bere este o berărie celebră din București. În 1879, exista pe Calea Victoriei, berăria „La Carul cu bere”, ținută de ardeleanul Ion Căbășanu. Berea era adusă la cârciumă cu căruțele trase de cai.

În anul 1899, Nicolae Mircea a început construcția clădirii Carului cu bere, restaurantul simbol care există astăzi în București. Atât faţada cât şi interiorul clădirii au fost construite în stil neo-gotic de către arhitectul Zigfried Kofsinsky.

Proprietarul a primit de la regele Carol I cele mai înalte distincții pe care le putea acorda la acea vreme statul român, și anume Steaua României și Coroana României. În prezent, Carul cu Bere este declarat Monument Istoric și de Arhitectură.

Marian Popescu
Marian Popescu este pasionat de tot ce înseamnă jurnalism, de-a lungul timpului activând în tv, radio și mai ales în presa online. După ce a absolvit o facultate de profil, a scris pentru site-uri precum antena1.ro (a1.ro), Observator.tv (actualul citeste mai mult