Cercetătorii din Singapore arată cum ecranele dăunează creierului bebelușilor

Timpul petrecut în fața ecranelor accelerează semnificativ specializarea creierului copiilor pentru percepția vizuală. Dar le afectează și flexibilitatea, rezistența și gândirea complexă, potrivit unui studiu amplu care a urmărit copiii timp de mai bine de un deceniu. Există, de asemenea, modalități de a compensa supraspecializarea creierului timpuriu.

Analiza a fost făcută de un grup de neurocercetători din Singapore care au urmărit un grup de 168 de copii de la copilărie până la începutul adolescenței timp de mai bine de zece ani.

Autorii subliniază că în perioada fragedă, creierul copiilor este cel mai sensibil la stimulii externi. Mai mult, părinții îi pot controla, ceea ce nu mai este posibil de la vârsta școlară.

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1.423. Negociatorii ucraineni și americani se întâlnesc la Miami

13:15

LIVE Miting anti-război de amploare în Ungaria. Viktor Orbán aruncă în luptă ”artileria grea”, retorica anti-Ucraina

13:07

Primii ani cruciali

Cercetătorii au examinat copiii de la început până la vârsta de treisprezece-paisprezece ani folosind o varietate de metode. Printre altele, au efectuat scanări cerebrale de trei ori pe parcursul studiului folosind cea mai avansată și sensibilă tehnologie disponibilă, și anume imagistica prin rezonanță magnetică funcțională. Aceste teste au avut loc când copiii aveau patru ani și jumătate, șase și șapte ani și jumătate. Datorită acestui fapt, neurologii au văzut cum s-au dezvoltat rețelele cerebrale în timp.

S-a demonstrat că acei copii care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor în timpul copilăriei (până la vârsta de doi ani în cadrul studiului) au prezentat o maturizare accelerată a rețelelor cerebrale responsabile de procesarea vizuală și controlul cognitiv.

Cercetătorii cred că acest lucru se poate datora stimulării senzoriale intense pe care o oferă ecranele. Autorii spun că este de remarcat faptul că timpul petrecut în fața ecranelor, măsurat la vârstele de trei și patru ani, nu a arătat aceleași efecte, subliniind de ce copilăria este o perioadă deosebit de sensibilă.

„Maturarea accelerată apare atunci când anumite rețele cerebrale se dezvoltă prea rapid, adesea ca răspuns la condiții adverse sau la alți stimuli”, explică autorii într-un comentariu. „În timpul dezvoltării normale, rețelele cerebrale se specializează treptat în timp. Cu toate acestea, la copiii care petrec mult timp uitându-se la ecrane, rețelele care controlează vederea și funcțiile cognitive s-au specializat mai repede decât au dezvoltat conexiunile eficiente necesare pentru gândirea complexă”, notează ei.

Deși dezvoltarea mai rapidă a unor centre poate părea pozitivă, prea multă specializare este un avertisment, potrivit autorilor studiului: „Aceasta poate limita flexibilitatea și rezistența creierului, ceea ce duce la o capacitate mai mică de adaptare a copilului mai târziu în viață.”

Confirmat prin experimente

Și pentru că cercetătorii singaporezi au testat aceste semne de avertizare, acum știu cum arată astfel de efecte asupra creierului copilului. „Această specializare prematură a avut consecințe: copiii cu aceste rețele cerebrale alterate au avut nevoie de mai mult timp pentru a lua decizii în timpul sarcinilor cognitive la vârsta de 8,5 ani, indicând o eficiență sau o flexibilitate cognitivă redusă. Cei care au luat decizii mai lent au prezentat simptome de anxietate mai ridicate la vârsta de 13 ani”, au spus cercetătorii.

„Rezultatele sugerează că expunerea la ecrane în timpul copilăriei poate avea efecte care se extind dincolo de copilăria timpurie și pot modela dezvoltarea creierului și comportamentul mulți ani mai târziu”, afirmă ei.

În același timp, însă, oamenii de știință au descoperit și mecanisme care previn sau compensează această degradare a personalității copiilor. Într-un studiu similar publicat într-o altă revistă științifică, aceeași echipă a descris că timpul petrecut în fața ecranelor în copilărie este asociat cu modificări ale rețelelor cerebrale care controlează reglarea emoțională, dar că cititul împreună cu copiii de către părinți poate echilibra unele dintre aceste modificări ale creierului.

Copiii ai căror părinți le citeau frecvent la vârsta de trei ani au avut asocieri semnificativ mai mici între timpul petrecut în fața ecranelor în copilărie și schimbările în dezvoltarea creierului. Cercetătorii sugerează că cititul împreună poate oferi o experiență interactivă mai bogată, care lipsește din vizionarea pasivă a ecranelor, inclusiv interacțiunea cu ceilalți, expunerea la limba maternă și legătura emoțională cu părintele.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

Care sunt cele 3 luni din an în care se nasc cei mai inteligenți copii, potrivit oamenilor de știință