Confesiunile dureroase ale unei romance plecate de 15 ani la muncă în Italia: „Nu știu dacă am făcut bine, dar trecutul nu-l mai pot schimba”

O româncă a ales să-și spună povestea de viață și ce anume a împins-o să plece în Italia la muncă. Textul reflectă frământările femeii, care nu știe sigur dacă a luat cea mai bună decizie a vieții.

„Când am plecat prima dată să muncesc în străinătate, acum mai bine de 15 ani, îmi imaginam că o să stau o perioadă scurtă, după care, cu agoniseala strânsă, voi reveni acasă. Plecam cu inima strânsă, cu gândul că trebuie să fac ceva să îmi ajut cei trei copii care erau la şcoală.

Fiind de la ţară, m-am obişnuit uşor cu munca de a îngriji o persoană în vârstă. Ba chiar pot spune că îmi era mai uşor decât acasă, unde trebuia să muncesc pentru copii, soţ, părinţi, să îngrijesc animalele, curtea, grădina, câmpul.

În Italia aveam doar o persoană de îngrijit. Mai greu mi-a fost să mă obişnuiesc să trăiesc închisă în casă, în majoritatea timpului.”, și-a început românca povestea pentru CSID.

Anii au trecut însă și femeia spune că s-a schimbat și ea, desi inima i-a fost mereu împărțită între familia din România și viața pe care reușise să și-o construiască în Italia.

FINANCIAR Angajații companiei care dezvoltă Grand Theft Auto VI vor să-și creeze sindicat după concedierile în masă de anul trecut

01:58

RĂZBOI Netanyahu anunță staționarea permanentă a trupelor israeliene în sudul Libanului până când Hezbollah nu va mai reprezenta o amenințare pentru Israel

23:54

Copiii i-au crescut mari și mărturisește că se simte mândră că a putut să le trimită bani îndeajuns încât să nu ducă lipsă de ceva. Însă problemele nu au ocolit-o.

„Relaţia mea cu soţul meu a fost cea care a avut cel mai mult de suferit. El nu s-a obişnuit niciodată cu ideea că eu sunt plecată, a făcut tot timpul crize de gelozie, cu care cumva m-am obişnuit. Alcoolismul lui a devenit cronic, însă el se ascunde, spunând că bea de dorul meu.

L-am chemat şi pe el în Italia de câteva ori a venit. Însă munca grea l-a făcut de fiecare dată să renunţe. Neavând şcoală, a trebuit să se angajeze în construcţii. Şi munca, într-adevăr, era grea.

De fiecare dată a rezistat câteva luni, pentru că ori a renunţat el, ori a fost dat afară deoarece consuma alcool la muncă. Alcoolismul l-a însoţit mereu. Era şi este în continuare obişnuit să bea încă de când se trezeşte și până adoarme. Iar asta este de neacceptat de niciun angajator, nicăieri în lume.”, a povestit femeia.

Deși copiii ei nu au excelat la școală, femeia a spus că este mândră de ei și spune că în România, viața ei și a familiei ar fi fost mult mai grea.

„Sunt mândră de felul în care au crescut copiii mei. Nu au învăţat extraordinar, ba din contră, însă, neavând un model, cred că au făcut şi ei ce au putut. Au terminat un liceu, dar nu au luat Bac-ul. Doar fetiţa a reuşit anul acesta să îl ia.

Băiatul cel mare a venit de un an să lucreze şi el în Italia, cel mijlociu are grijă de gospodăria de acasă. Iar fata îşi doreşte să meargă la o facultate.

Aşa cum am spus, viaţa mea în Italia nu a fost grea. Sunt sigură că în România mi-ar fi fost mult mai greu. La noi la ţară se munceşte mult şi din greu. Iar mulţumirea financiară este extrem de limitată, oricât ai munci. Munceşti doar pentru a trăi şi a avea ce să mănânci.”.

Femeia a mai spus că dacă ar fi rămas în țară, ar fi fost greu să-și crească cei trei copii și să le ofere tot ce au nevoie. Însă, la final, femeia susține că nu știe dacă a făcut bine, cu adevărat, că a plecat din țară, însă că trecutul nu mai poate fi schimbat.

„În aceste condiţii, este foarte greu să creşti trei copii şi să îi ajuţi să devină oameni mari. Ce le poţi oferi? Am văzut că sunt copii care fac pregătire încă din clasa a I-a. I-am dat şi eu pe ai mei, însă, aşa cum am mai spus, nu s-a prea lipit şcoala de ei.
Poate şi pentru că nu am fost eu acolo să am grijă, poate din cauza alcoolismului soţului meu sau pentru că nici la bunici nu au văzut prea multe realizări intelectuale.

Nu ştiu nici acum dacă ce am făcut a fost bine, dacă era mai bine să stau acasă, să mă ocup zi de zi de copii, familie şi gospodărie sau a fost mai bine că am plecat.

Dorindu-mi să vorbesc cu cineva, să îmi deschid pur şi simplu sufletul sau măcar să văd şi o altă opinie, am ales să te contactez şi să lucrăm împreună.

Discuţiile m-au ajutat şi acum mă simt mai împăcată. Ştiu că nu pot schimba trecutul, însă pot face lucruri frumoase pentru viitor.”, a transmis femeia, într-un text ce a purtat semnătura psihologului Constantin Cornea.

CITEȘTE ȘI: